If you wear that velvet dress…

Am ascultat melodia asta acum cateva zile din nou, dupa 6 ani…Nu pentru ca n-as fi vrut s-o mai ascult ci pur si simplu pentru ca am tendinta de a descoperi mereu cate o formatie noua care-mi place si pe care ajung s-o studiez pana la cel mai mic amanunt.Asta e, sunt un mic obsedat de muzica si faptul asta, combinat cu micile mele tendinte obsesiv-compulsive, m-au facut s-o uit…

Dar mi-am adus aminte de ea…de tot albumul de fapt.Si ascultand-o mi-au revenit in minte bucati dintr-o perioada in care incepeam sa inteleg si eu despre ce e vorba in viata si mai ales de un fapt care mi-a marcat personalitatea.Mi-am dat seama ca nu 20 de femei o data ma pot face fericit, ci una singura care sa fie TOT sau TOATE.Iubita, amanta, prietena…pe care sa o simt alaturi in fiecare clipa…de care sa nu ma mai satur sa o sarut sa o privesc…sa-mi vina sa-i rup hainele de pe ea la 5 minute dupa ce s-a imbracat…sa o iau in brate cand e trista…sa-i simt rasuflarea cand doarme.

Albumul e scos in 1997…asta inseamna ca de 12 ani tot caut.Mai intai bajbait si stangaci, pueril si imatur, nehotarat si fara discernamant, apoi invatand ce inseamna rabdarea, sacrificiul, dorinta, idiotenia…reprosul, gelozia, verbul a insela si verbul a iubi.Ani in care am crescut cautand-o pe EA trecand prin zeci de femei alaturi de care am trait cele mai frumoase momente si dupa, cele mai mari depresii.Intr-o sinusoida atat de greu de stapanit la inceput…acum acceptata si asteptata.

Acum stiu coordonatele sinusoidei…stiu ca nu poti ramane pe fundul ei mult timp…intotdeauna stie cum sa se ridice singura, luandu-te si pe tine cu ea.Facandu-te sa speri din nou, sa te indragostesti, sa speri, sa visezi, sa crezi ca aici te vei opri…ca EA e!Dar stiu acum ca Ea nu exista…am invatat ca Utopia e doar o carte a lui Morus iar femeia de langa tine e doar cea cu care ale carei defecte  poti trai.Am invatat ca orice fata are si un verso si orice fata ascunde ceva dedesubt.Am invatat ca nu le poti avea pe toate si ca trebuie sa te bucuri de orice moment alaturi de cea pe care o iubesti…sa lasi gelozia la o parte(ca nu face altceva decat sa o indeparteze), sa lasi reprosul, minciuna, nervii.Am invatat ca orice se poate discuta si fara sa ridici tonul, iar daca-l ridica ea, n-o judeca…ia-o-n brate…Am invatat sa impart si ca trebuie sa impart si bune si rele.Am invatat sa ascult…

Si totusi nu e nimeni.Stai si te gandesti ca prostu’ ca uite dom’le ce rateaza unele.Fals!Daca nu e, nu e dintr-un motiv pe care trebuie sa-l cauti, sa ti-l explici si apoi sa-ti insusesti lectia.Toate se intampla cu un rost…iar EA va veni cand vei fi pregatit, cand o s-o meriti…Iar cand o gasesti, lasa-ti mandria si armele deoparte, aminteste-ti ce ai invatat si iubeste-o…Poate te vei insela, iar daca nu va fi EA, va fi altcineva…caci “the spiral never ends” dar “never” e un cuvant atat de categoric…Si toata lumea stie ca nimic nu e categoric pe lumea asta

Azi am fost vesel…

Nu stiu exact de ce…dar m-am simtit foarte bine azi.Am luat examenul, m-am impacat cu administratoru’ de bloc, am recuperat din somn…Banalitati pentru ca nu cred ca aceste intamplari sunt sursa zambetului meu.Cred ca totul a venit de la faptul ca recunoscandu-mi greselile din ultima vreme ( ca deh, doar nu credeati ca nu am nicio vina pentru situatia actuala ) si gandind un pic la rece, mi-am dat seama de un lucru: I’m not a bad man!

Spuneam in alt post ca nu mai am rabdare…si azi mi-am dat seama ca numai avand rabdare pot sa rezolv tot.Usor, pe rand si simt de raspundere.Toate se intampla cu un rost, iar el exista si n-o sa-l pot vedea niciodata daca nu ma dau 3 metri in spate…daca nu ma calmez.

Si asta am inceput sa fac azi.M-am dat putin in spate si aducandu-mi aminte ca nu stau deloc bine la capitolul multitasking, le-am luat pe rand.M-am trezit, m-am dus la spital, am dat examenul, l-am luat…Si confu’ m-a intrebat:  “Ce specializare ai vrea sa faci?”.Iar eu, fara sa stau mult pe ganduri, am raspuns: “Psihiatrie”.M-am chinuit in ultimele luni sa-mi dau seama ce vreau sa fac in viata, aducandu-mi argumente pro si contra pentru a profesa medicina.Incepand cu financiar, posibilitati de promovare, punere in valoare a calitatilor mele, timp, investitie…si lista poate continua.Am variat intre brandig farmaceutic si vreo 20 de specializari. Nu am despicat firul in 4…ci in 4000 de argumente logice si pragmatice, uitand un lucru despre mine.In profunzime, nu sunt un om deloc cerebral.Am scos pragmatismul si logica la suprafata in ultimii ani doar pentru a ma proteja, incercand sa ingrop o parte din mine care culmea, ma reprezinta cel mai bine.Iar azi, dupa multa vreme, am raspuns cu sufletul…

Si am zambit.Mi-am dar seama ca incet-incet trebuie sa-L scot din nou afara.Pe Lars cel visator, boem, in fata caruia oamenii se deschid si se simt in siguranta…Si sa-l las la o parte pe cel pragmatic, inchis, rece, critic si circumspect fata de tot ce e in jurul lui.Poate ca fix pragmatismul asta m-a adus in starea descrisa acum cateva zile.Poate ca din cauza lui sunt singur.Pentru ca el, criticand atat si laudandu-se cu noile sale experiente de viata, cu maturitatea lui, cu cunostiintele sale, functiile lui … i-a indepartat pe ceilalti.Si mai ales pe cele de langa mine.Pentru ca nimeni, desi cunoscand cum sunt eu cu adevarat in interior, n-ar fi putut sa stea langa un om atat de dur, atat de critic, atat de incruntat.

Poate asta e scopul tuturor lucrurilor…nu numai sa ma cunosc si sa ma impac cu mine… ci sa invat din nou sa am rabdare, sa am incredere, sa las garda jos…sa zambesc.Si uite asa, incet incet, poate mi se vor umple si golurile.POATE…Dar pana la urma, de ce poti fi cu adevarat sigur daca nu incerci?

Good luck Chuck sau bad luck blog…

Putini prieteni stiu de acest blog…Iar cei care stiu de el impart o parere; si anume aceea ca sunt prea trist, sau ca scriu prea trist, sau ca ma las afectat prea tare de ceea ce se intampla in jurul meu, in viata mea.

Poate au dreptate.Dar ceea ce nu stiu sau nu realizeaza ei e faptul ca nimic nu-mi iese de vreo cateva luni.De ce nu stiu?Pentru ca nu sunt foarte deschis in a-mi impartasi problemele cu cei din jur.Nu ma ajuta la nimic sa verbalizez.

-”Hai descarca-te..”

-Uraaaa!!!Asta inseamna ca daca stau 10 minute sa-ti explic ce am pe suflet in secunda in care am terminat toate vor disparea? Ca brusc nu voi mai fi good-luck-Chuck si toate fostele mele nu se vor marita cu urmatorul lasandu-ma pe mine sa balesc la fericirea lor? Ca o sa-mi dau seama daca sa-mi urmez visul pe care-l am de cand eram copil si o sa devin medic desi mi-ar fi imposibil sa ma intretin dintr-un salariu de rezident? Sau ca pot avea puterea sa aleg o cariera in farmaceutice in care sa fiu bine platit si sa nu raman cu regretul ca am lasat halatul pentru un costum? Sa pot sa am timpul pentru a lucra si a si termina facultatea? Sa pot sa-mi gasesc un job care sa-mi permita un program mai lejer pana-s toamna…orice…nu vreau neaparat sa fiu iar manager (ca deh, am fost si din ala-cea mai proasta alegere sa dai vrabia din mana pe cioara de pe gard). Ca mama se va simti brusc mai bine? Ca “prietenii” imi vor redeveni prieteni? Ca voi fi fericit?

Fuck off! Si pentru cultura voastra generala, o regula din psihoterapie spune clar ca : Daca iti faci interlocutorul sa-si deschida sufletul, incearca sa-i dai si niste directii…nu-l lasa cu toti demonii pe afara.Pe romaneste: “O sa fie bine” nu e nici de un real ajutor si nici indicat…

Uite ca am verbalizat…ce bine…Dar parca ceva s-a schimbat.Increderea in mine.Pentru ca numai eu pot sa rezolv tot.Recunosc, mi-ar placea sa simt pe cineva intr-adevar aproape in momentele astea.Dar nu e nimeni.Asa ca am avut ceva timp sa ma uit si-n oglinda.Iar pe langa spume la gura si flacari din nas pastrez o sclipire in ochi ca voi reusi sa trec peste tot.Intre timp, daca nu vreti sa stati aproape, sa-mi suportati post-urile  triste, dramatico-poetico-lacrimogeno-suparate, post-urile in care regret, in care-mi cer scuze, in care imi hiper-analizez starile sufletesti, sunteti poftiti sa cautati ceva mai superficial, mai usor de digerat, mai dulce…Iar daca v-a placut, scrieti-mi un mail, dati-va cu parerea si…mai poftiti si alta data.

Fuck buddies, friends with benefits…

Sau…ce te faci cand nu mai cunosti pe nimeni nou.

Pai ce sa faci si tu…te uiti stanga dreapta.Ca deh, uitatu’ inapoi dauneaza grav viitorului.Gasesti persoana de sex opus (poa sa fie si de acelasi sex-damn, who am i to judge ) si arunci o pastiluta.Mica, mica de tot cat sa se prinda.Asta dupa ce te asiguri mai intai ca nu e atasata de cineva, ca are chef si mai ales, ca nu are chef de complicatii!

Ea prinde pastila, zambeste complice si deschideti subiectul.Acum vine partea interesanta: regulile.

1.fara implicare…nu de alta dar daca o vroiai sau te vroia ca iubit/a, discutia ar fi trebuit sa decurga din start altfel

2.fara falsa pudoare…ca deh, dac-o faci, fa-o ca lumea.Si in plus, daca te cunoaste de multa vreme, nu are rost.

3.fara apropos-uri dupa…discretia e de aur

4.frecventa…trebuie stabilit foarte clar daca se repeta periodic procesul la o data exacta, sau daca fiecare partener alege un moment in care “are chef” si verifica disponibilitatea celuilalt

5.cel mai important.Daca cineva va intra serios in viata unuia dintre cei doi, fuck buddy-ul se va retrage…fara intrebari.

Eh…acuma stiti cum e.Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.Iti trebuie o relatie destul de puternica si o doza foarte mare de maturitate ca sa mearga.Iar toate aceste reguli isi pot pierde foarte repede valoarea daca unul din parteneri dezvolta sentimente…

Si acum dilema: toata chestia asta descrisa mai sus seamana cu o alta situatie:inselatul.Are aceleasi reguli, acelasi inceput si aceleasi cauze: singuratatea, lipsurile resimtite pe anumite planuri si rutina.Si un copil de 5 ani stie ca a insela e gresit.Atunci de ce acest concept, atat de asemanator…e privit total diferit?Brusc a te minti si a ascunde e trendy, cool, fashion si alte adjective pe care nu le suport…

Stiiiiu…hiperanalizez.Dar hai sa fim seriosi.Toti am inselat si toti ne-am gandit la un sex buddy sau am avut unul.De inselat te lepezi…dar de prietenul tau “special” mai greu…De ce?

Black clouds and silver linings….

Pentru ne-connaisseurs..e ultimul album Dream Theater.Care apare in iunie…Dar care a “scapat” pe net primele 2 piese pe care la ascult in continuu de vreo cateva ore.“Si de ce scrie despre asta?S-a  facut critic muzical?”

Nope…Dar se leaga de ultimul episod din micuta telenovela Houston.Caci da, s-a mai consumat un scurt si cuprinzator episod.Cum am ajuns acolo nu e important…Poate ca a fost vorba de un moment in care mi-am adus aminte ca totusi, trecand peste problemele noastre din intimitate este o femeie deosebita prin modul in care reuseste sa comunice si sa arate sprijinul fata de omul de langa ea.Iar cu o anumita ocazie ce tocmai a trecut mi-a facut cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata…

A fost primul moment dupa muuulta vreme in care nu am avut reactie.Absolut niciuna.A venit cu zambetul pe buze spunandu-mi ca are o surpriza pentru mine.Imi da o bucata de hartie trasa la imprimanta cu un fragment din blog-ul ei.Nimic deosebit(stiam pasajul).Numai ca in josul ei era scris de mana “distractie placuta la Kaliakra Rock Fest”.10 secunde nu am percutat despre ce era vorba si intorc foaia.Acolo aflandu-se coperta albumului meu preferat Dream Theater.Am ramas perplex.Am mai primit cadouri frumoase dar niciodata unul atat de tintit unei din cele mai adanci pasiuni de-ale mele.“ei chiar ii pasa…chiar a avut rabdare sa vada ce e dincolo de zid…chiar e foarte tare tipa”.

Cu toate astea n-am putut sa continui asa ca la mai putin de o saptamana am luat decizia sa ne despartim.Acea lipsa a atractiei fizice a fost un factor prea important ca sa pot continua.Dar tot ce s-a intamplat intre mine si ea mi-a aratat ceva foarte important.Ca sunt femei care au rabdare sa vada ce e peste zid…peste aparente…Ca sunt femei care gandesc si cu care poti comunica…

Nu vreau sa jignesc pe nimeni.Nu neg faptul  ca ELE exista.Numai ca e misto sa cunosti una in carne si oase.

P.S.:Multumesc Last Jarna pentru cel mai frumos cadou primit vreodata

Sunt defect…sau nu…

Pai n-am scris ca m-am gandit..mult.Am pus cap la cap lucruri pe care le-am auzit de la anumiti apropiati si mai ales apropiate in ultimul an…Pe care nu le-am neglijat pana acum, numai ca la mine nu prea merge faza cu daca-ti zic trei oameni ca esti obosit te duci si te culci.Si nu merge in primul rand pentru ca sunt incapatanat.

Foarte incapatanat.Si inflexibil.Am avut multe momente in care intuitia mea a avut dreptate incat am tendinta de a nu mai asculta si alte pareri.Mai ales ale unor persoane care nu-mi vroiau raul, ci doar vroiau sa-mi dea un sfat.Si desi acea intuitie m-a ajutat si am avut dreptate in majoritatea cazurilor…nu mi-a adus mare lucru.Pentru ca la final, oamenii din jur ma apreciau, isi dadeau seama ca s-au inselat, dar se indepartau usor-usor.Luau distanta pentru ca un om ca mine mai are si defectul de a fi un pic cam self-involved.

A se citi si egoist.Am vazut, am trait, stiu, am ajuns aici pe eforturile mele si nu sunt obligat sa impart nimic cu nimeni.Un psiholog ar spune ceva de genul: “tipic pentru un copil singur la parinti”.Poate ar avea dreptate.Dar stiu ca asta vine si din faptul ca poate multe persoane nu au impartit cu mine niste lucruri.Asta m-a facut mai distant, mai neincrezator…si cu fiecare realizare deveneam mai mandru de mine:”Uite ce am realizat.singur!!!”.Asta a facut din mine un om arogant.

Adica dau cu flit cu prima ocazie.Lovesc cum pot eu mai adanc si mai dureros…cateodata(a se citi de mai multe ori) gratuit.Si asta indeparteaza si mai mult oamenii.Ii resping.De frica sa n-o mai sug.M-am saturat sa investesc si tot eu sa ies prost.Si aici atingem subiectul sensibil.Femeile de langa.

Am spus ca sunt produsul lor.Si le multumesc din tot sufletul pentru asta.Dar totul are si un revers.Cea mai mare dezamagire a mea….devenita in timp frustrare, e aceea ca toate femeile importante din viata mea au ramas cu urmatorul.Relatia cu mine a fost (dupa spusele lor) cea care le-a maturizat si le-a invatat ce si cum ar trebui sa fie intre 2 parteneri.Fie ca a fost vorba de comunicare, de a se impaca cu scheletii lor din trecut, cu sexualitatea lor, cu relatia dificila cu parintii sau cu fratii sau cu prietenii de langa, cu gelozia nefondata, cu temperamentul prea necerebral…toate dupa relatia cu mine au ramas cu urmatorul.Prietena mea din liceu e de 6 ani cu tipul care a urmat.Urmatoarea e maritata.Back to black e logodita cu urmatorul.Si exemplele pot continua…cu inca vreo 2

Marele meu regret nu e ca n-am fost eu sa profit de ceea ce au invatat ele langa mine.Nu e ca au ramas cu urmatorul.Ci ca nimeni nu vrea sa profite de ce am invatat eu.Ca nimeni nu are rabdare sa vada peste ce e la suprafata: aroganta, egoism, incapatanare…Fapt care ma face mai arogant, mai egoist, mai incapatanat…Si nu ma suport asa.Pentru ca nu sunt asa.Nu sunt un om rau.Chiar am nevoie de cineva langa mine si am foarte multe de oferit.Numai ca atatea lucruri m-au facut mai puternic…dar mai puternic inseamna piatra…inseamna mai greu de patruns…

Sa nu va fie mila…Nu sunt trist…Am realizat doar ca acest zid creat in timp in loc sa ma protejeze, ma indeparteaza si mai mult de ceea ce-mi doresc.Iar scopul post-ului  e ca voi, citind toate astea sa va ganditi de doua ori inainte sa tineti sus propriul vostru zid.Cine stie, poate urmatorul/urmatoarea chiar vrea sa profite de ce ati devenit.

Revelatia batrana face ciorba buna…;)

E 3 jumate.Si nu  m-am culcat…Stau ca prostu si ma gandesc la o faza…Cred ca in termeni “elevati” se numeste : am avut o revelatie.Si anume: eu cred ca sunt cel mai mare prost de pe planeta asta.Am povestit intr-un pasaj dintr-un post trecut cum am facut acum vreo 2 ani o greseala. Si anume, am stat intre doua.

Numai ca acum, dupa atata timp realizez ceva. Cineva, ( acel cineva din posturile cu Houston ) imi spunea acum vreo saptamana – doua ca nu pasiunea e totul…ca nu scanteile conteaza…ca e mai important ce ramane in adanc, nu numai ce este la suprafata.Suprafata asta de care vorbea este reprezentata ( pentru mine personal ) de partea mai animalica dintr-o relatie.De pasiunea care exista in anumite cupluri…de chimia aia pe care nu poti sa ti-o explici si care te face sa arzi…Iar eu pledez pentru ea.Pentru ca, desi nu te poti baza in totalitate pe aceasta parte a relatiei, ea este catalizatorul..pe ea pui fundatia.De acolo pleci.Iar daca nu o ai din start, inseamna ca ar trebui sa-ti pui niste intrebari.

Back to alergatul dupa (sau intre, in cazul meu) doi iepuri.Daca ursoaica-proaspat-devenita-logodnica-altuia era o femeie obisnuita…normala in absolut tot…cealalta era fantastica.A fost una din putinele femei care a reusit sa ma faca sa o doresc cu adevarat. Avea o senzualitate deosebita…o sclipire.Iar eu am distrus tot din simplul motiv de a mai incerca o data sa vad ce mai e intre mine si fosta de la momentul respectiv.Multi ar spune : ” Mare greseala ca ai spus adevarul..”.

Eu spun: mare greseala ca am facut-o.Mare greseala ca m-am intors incercand sa re-re-re-incalzesc o ciorba de perisoare cand eu puteam sa ma imbat in fiecare zi si sa mananc ciorba de potroace…Nu stiu ce dracu am cu alegoriile astea culinare…Marea revelatie a serii fiind rememorarea uneia mai vechi: Bucura-te de ce ai …pentru ca daca ai plecat o data stiind ca ai facut tot ce ti-a stat tie in putinta .. nu are rost sa te mai intorci.Eu n-am mai facut-o de atunci…Poate se numeste maturizare, sau poate ancorare in realitate, dar ma gandesc acum ca merita sa astepti O ( in niciun caz “acea” ) persoana care sa trezeasca partea animalica din tine…alaturi de care mori si invii de nu-stiu-cate ori pe zi…Nu se merita ma, sa stai ancorat in trecut, in fosti si foste care nu te-au facut sa te simti…sau mai bine spus: sa simti…

Fi-mi-ar patetismu’ de ras…

Da frate, sunt patetic…Recunosc cu mana pe inima.Si un pic ipocrit pe deasupra.De ce?Pai pentru ca atunci cand suntem disperati am apela la orice metoda numai sa nu fim singuri.Vezi cazul meu : sunt bolnav de aproape o saptamana si n-are cine sa-mi faca un ceai…o “supica”.Stiu, raspunsul vostru va veni prompt…Fa-ti dracu’ singur!

Nu-mi fac ma, nu-mi fac.Ca nu are acelasi gust daca nu-i facut de altcineva.Si aici vine si partea interesanta:in prima zi, ai fantezii cu supica adusa de cine stie ce super-wonder-woman ( poate-o fi si de la febra , recunosc ). In a doua , ar fi buna si aia adusa de tipa care-ti place , fie ea colega de la facultate sau vanzatoarea de la chioscu’ de unde-ti iei tigari in fiecare zi.In a treia , parca ar fi buna si aia facuta de femeia pe care ai refuzat-o acum o luna (pentru ca erai intr-o relatie , deh ).Dupa cateva zile de “agonie” si antibiotice , antiinflamatoare nesteroidiene si antitusive , supica e buna adusa si de fosta care tocmai i-ai dat papucii.Fie ca e vorba de cea care te-a facut sa strigi dupa ajutor centrului din Houston, sau de cea dinaintea ei ( s-o denumim generic “Protectoarea adevarului”…Thorr stie de ce ) , starea actuala te face sa uiti motivele despartirii.Adica sa devii ipocrit cu tine insuti!

Si asta e un lucru foarte periculos! Nicio stare nu scuza, sub nicio forma sa incepi sa dai sperante unor femei care poate ( sau sigur ) mai au sentimente pentru tine.Cum ar fi sa ma fi apucat sa dau telefoane: “draga protectoare a adevarului, inca mai cred ca esti imatura si ca vrei langa tine un tip care sa-ti sufle-n cur non-stop, dar inca mai am niste sentimente pentru tine…nu vrei sa vii sa-mi faci o supica?”As fi ipocrit sa spun ca nu m-am gandit la asta…febra aia te face sa te gandesti la cele mai tampite chestii…Dar nu am sunat…Mi-am facut singur supica si ceai, m-am automedicat si uite ca sunt pe picioare.

Ceea ce m-a frecat cel mai tare pe mine e ca mi-a venit in minte, chiar si pentru 10 minute pe zi, sa dau telefonul ala…sau sa am conversatia aia pe mess ( mai penal ).Ma simteam ca genul ala de “credincios” care se roaga numa cand are examen, sanse la promovare, sau o gagica noua  in birou careia vrea sa i-o traga.Adica un ipocrit patetic.

Ma bucur totusi ca n-am facut-o…Stiu, e nasol, e foarte nasol sa n-aiba cine sa-ti faca o supica sau un ceiut cand esti bolnav.Sau sa n-aiba cine sa-ti spuna o vorba buna cand ai nevoie de ea.Sau sa te ia cineva in brate…Data viitoare cand va vor lipsi chestiile astea intrebati-va : Chiar vreau supica aia?  Hai sa fim seriosi. Daca a fost o data acra si fara sare…n-o sa se schimbe acum…

Nu exista femei urate…ci doar un Lars prea treaz

Chef de chef la mine-n casa…Ziua colegului meu…Lume multa, bautura si mai multa si tot asa.Eu, incercand sa-mi mut alcoolemia de la 0 pana la vreo 1.2 imi sprijin paharul denumit generic “pocalul de foc”.Un pocal , doua pocale..cinspe’ si uite alcoolemia mea prin tavan.

Am uitat sa mentionez un fapt: de fiecare data cand in mica noastra garsoniera e vreun chef…hop top si politia dupa doua ore.Asa ca precauti fiind, ne chemam si vecinele de dedesubt (banuite de multa vreme ca ar fi la capatul apelurilor la 112).Apar ele … ca doua dive ( un micut butoias de 1,55 si o caprita blonda de 1.80 cu niste semne de varsat pe fata de ziceai ca-s cratere) machiate cu doua tone de fond de ten si un fard de pleoape de se vedea din avion.Ce sa mai … niste frumuseti.

Ma bag si eu in seama , sa nu zica lumea ca-s nepoliticos.Si ce sa vezi , capra incepe sa se dea la misto-uri.Ca imi pare rau ca vi s-a mai chemat politia, dar stii, ca n-am fost noi, ca ne sunteti chiar simpatici…mai ales tu mie.What the fuck?!?Nooo WAY.Asa ca ma scuz frumusel…si-mi vad de “pocalul meu de foc”.Ele, cica pleaca dupa tigari…

Vreo doua ore mai tarziu , le gasesc doua etaje mai jos ( alt chef , aceeasi ocazie … o adunatura de Berbeci la noi ).Ce sa vezi?Capra peste altu … dansa lasciv pe o sarba de mare angajament.Eu, incep sa fac misto de situatie…ia uite mah ce repede se reprofileaza asta.Si din Fanta-n Cola ajung iar cu ea pe hol la discutii filosofice.Numai ca de data asta, craterele ei de pe fata erau mai greu vizibile , eu avand niste ochi foooarte mici.Si pac, imi baga limba pe gat.Eu, raspund cu un mare patos muncitoresc in timp ce prietenii mei zambeau cu subinteles…

A doua zi ma trezesc cu un sms: “m-am simtit f bine aseara..si de-abia astept sa ne vedem..asta-i numarul meu“.Zic hopaaa si incep sa cer amanunte prietenilor : pai sa ce sa vezi…blonda a fost surprinsa lingadu-se cu vreo 3 in seara aia ( de aici zambetele cu subinteles ) si ca eu eram de fapt al patrulea.Asa ca-i dau sms inapoi intreband-o “Care saruta mai bine ? Nu de alta dar nu pot sa dorm daca nu aflu “.La care ea : “Sunt convinsa ca asta a fost motivul pentru care nu ai dormit tu azinoapte.Totusi ironia fina , ca si modul placut de a saruta apartin posesorului de ochi albastri.”

Acum pot sa dorm linistit…Poate o sa uit dracu’ tot

Houston , our problems are over …

Nu de alta, dar aseara am terminat-o definitiv.Si asta nu fara un pic da circ…Pentru ca, sa nu uitam ca “unora le place teatrul”.

Aseara am chemat-o la mine.”Sa vorbim“.Nu de alta, dar situatia nu ducea nicaieri si eu mi-am promis de mult ca alta femeie n-o sa mai cresc.Nu de asta am nevoie.Iar daca ea asa isi intelege intimitatea (mai exact nu si-o intelege), nu e vina sau responsabilitatea mea.Si nu, nu cred ca sunt egoist…Egoist ar fi fost sa-i cer sa-si forteze fricile si complexele pentru ca relatia noastra sa mearga in continuare si eu sa fiu fericit.Iar eu, pur si simplu, n-am vrut sa profit de faptul ca e indragostita de mine.Pentru ca nu simteam aceleasi lucruri…pentru ca nu aveam chef de un taram “neumblat” pe care sa-l aranjez dupa chipul si infatisarea imaginatiei mele.

Unii barbati, din nefericire, prefera astfel de situatii.Femei care din varii motive nu si-au explorat intimitatea cad prada unei anumite tipologii care profita de asta.Le imbarliga sa experimenteze tot felul de chestii pe care ele nu stiu daca le-ar vrea sau nu si asta la umbra unui santaj sentimental ieftin “Nu ma iubesti/placi daca nu vrei sa faci asta”.Acestia fiind la randul lor frustrati si fricosi de o femeie care intr-adevar stie ce vrea si face ce vrea si mai ales, a facut-o si cu altii.Iar ei sunt prea “chicken shit” sa nu se faca comparatii incat prefera sa le creasca…wich is fucked up in soooo many ways.

Eu nu sunt si nu vreau sa fiu un astfel de barbat.Asa ca am facut ce stiu el mai bine : am fost sincer.Si i-am spus ” nu simt mare lucru pentru tine , nu sunt cauza frustrarilor tale si nu vreau sa profit de ele .Si nu cred ca are rost sa continuam atata timp cat tu esti indragostita de mine iar eu nu sunt pe aceeasi lungime de unda”.Si de aici incepe teatrul.Pentru ca replica ei m-a lasat paf :” Si daca ti-as spune ca acest lucru nu m-ar deranja foarte tare si ca as putea sa continuam impreuna o perioada asa?Pentru ca toate blocajele mele s-au rezolvat si as putea sa-ti demonstrez asta in timp”

Whaaaat?Cred si sper ca glumesti!Cum dracu’ vrei sa stai langa un om care nu simte mare lucru pentru tine, care nu e fericit si care nu imparte aceeasi “fericire” in pat ca si tine?La genul asta de disperare zic PAS…cu majuscule…Nu am nevoie de asa ceva … vreau sa fiu fericit si incantat de femeia de langa mine … sa ma bucur de ea in fiecare zi … sa o fac fericita … Si nu ma intereseaza cati au mai fost langa ea , nu ma intereseaza trecutul ei,  nu mi-e frica si nu sunt responsabil decat de mine si de prezent.Pentru ca , asa cum spuneam intr-un post mai vechi ,  m-am impacat cu mine si cu tot ce e in spatele meu facand damage-ul emotional o parte din ceea ce sunt azi… acceptand faptul ca sunt produsul femeilor care au trecut prin viata mea. O data trecut pe partea asta, nu mai pot accepta sa ma intorc inapoi…