Azi am fost vesel…

Nu stiu exact de ce…dar m-am simtit foarte bine azi.Am luat examenul, m-am impacat cu administratoru’ de bloc, am recuperat din somn…Banalitati pentru ca nu cred ca aceste intamplari sunt sursa zambetului meu.Cred ca totul a venit de la faptul ca recunoscandu-mi greselile din ultima vreme ( ca deh, doar nu credeati ca nu am nicio vina pentru situatia actuala ) si gandind un pic la rece, mi-am dat seama de un lucru: I’m not a bad man!

Spuneam in alt post ca nu mai am rabdare…si azi mi-am dat seama ca numai avand rabdare pot sa rezolv tot.Usor, pe rand si simt de raspundere.Toate se intampla cu un rost, iar el exista si n-o sa-l pot vedea niciodata daca nu ma dau 3 metri in spate…daca nu ma calmez.

Si asta am inceput sa fac azi.M-am dat putin in spate si aducandu-mi aminte ca nu stau deloc bine la capitolul multitasking, le-am luat pe rand.M-am trezit, m-am dus la spital, am dat examenul, l-am luat…Si confu’ m-a intrebat:  “Ce specializare ai vrea sa faci?”.Iar eu, fara sa stau mult pe ganduri, am raspuns: “Psihiatrie”.M-am chinuit in ultimele luni sa-mi dau seama ce vreau sa fac in viata, aducandu-mi argumente pro si contra pentru a profesa medicina.Incepand cu financiar, posibilitati de promovare, punere in valoare a calitatilor mele, timp, investitie…si lista poate continua.Am variat intre brandig farmaceutic si vreo 20 de specializari. Nu am despicat firul in 4…ci in 4000 de argumente logice si pragmatice, uitand un lucru despre mine.In profunzime, nu sunt un om deloc cerebral.Am scos pragmatismul si logica la suprafata in ultimii ani doar pentru a ma proteja, incercand sa ingrop o parte din mine care culmea, ma reprezinta cel mai bine.Iar azi, dupa multa vreme, am raspuns cu sufletul…

Si am zambit.Mi-am dar seama ca incet-incet trebuie sa-L scot din nou afara.Pe Lars cel visator, boem, in fata caruia oamenii se deschid si se simt in siguranta…Si sa-l las la o parte pe cel pragmatic, inchis, rece, critic si circumspect fata de tot ce e in jurul lui.Poate ca fix pragmatismul asta m-a adus in starea descrisa acum cateva zile.Poate ca din cauza lui sunt singur.Pentru ca el, criticand atat si laudandu-se cu noile sale experiente de viata, cu maturitatea lui, cu cunostiintele sale, functiile lui … i-a indepartat pe ceilalti.Si mai ales pe cele de langa mine.Pentru ca nimeni, desi cunoscand cum sunt eu cu adevarat in interior, n-ar fi putut sa stea langa un om atat de dur, atat de critic, atat de incruntat.

Poate asta e scopul tuturor lucrurilor…nu numai sa ma cunosc si sa ma impac cu mine… ci sa invat din nou sa am rabdare, sa am incredere, sa las garda jos…sa zambesc.Si uite asa, incet incet, poate mi se vor umple si golurile.POATE…Dar pana la urma, de ce poti fi cu adevarat sigur daca nu incerci?

---

---

Related posts:

Time to say goodbye…sau time to say hello… - S-au cam lamurit toate...am fost la interviu in Germania si am fost acceptat...in concluzie, in...

Suntem aici - Nu a murit nimeni. Nici blogul, nici eu, nici Lars, si nici nu ne-am lasat...

Back to black…. -  Se marită... EA... A cerut-o... a acceptat... FUUUUUCCCCKKKK!!!!! Iar eu ce am făcut? Am încercat să...

I really hate her - Tocmai ce ma apucasem sa scriu un post despre generalitati si ma tot gandeam la...

Despre noi - Thorr: 25, ochi albastri, IT, student printre altele. thorr@ochialbastri.com Lars: 25,ochi albastri, account manager, aproape medic....