Houston , our problems are over …

Nu de alta, dar aseara am terminat-o definitiv.Si asta nu fara un pic da circ…Pentru ca, sa nu uitam ca “unora le place teatrul”.

Aseara am chemat-o la mine.”Sa vorbim“.Nu de alta, dar situatia nu ducea nicaieri si eu mi-am promis de mult ca alta femeie n-o sa mai cresc.Nu de asta am nevoie.Iar daca ea asa isi intelege intimitatea (mai exact nu si-o intelege), nu e vina sau responsabilitatea mea.Si nu, nu cred ca sunt egoist…Egoist ar fi fost sa-i cer sa-si forteze fricile si complexele pentru ca relatia noastra sa mearga in continuare si eu sa fiu fericit.Iar eu, pur si simplu, n-am vrut sa profit de faptul ca e indragostita de mine.Pentru ca nu simteam aceleasi lucruri…pentru ca nu aveam chef de un taram “neumblat” pe care sa-l aranjez dupa chipul si infatisarea imaginatiei mele.

Unii barbati, din nefericire, prefera astfel de situatii.Femei care din varii motive nu si-au explorat intimitatea cad prada unei anumite tipologii care profita de asta.Le imbarliga sa experimenteze tot felul de chestii pe care ele nu stiu daca le-ar vrea sau nu si asta la umbra unui santaj sentimental ieftin “Nu ma iubesti/placi daca nu vrei sa faci asta”.Acestia fiind la randul lor frustrati si fricosi de o femeie care intr-adevar stie ce vrea si face ce vrea si mai ales, a facut-o si cu altii.Iar ei sunt prea “chicken shit” sa nu se faca comparatii incat prefera sa le creasca…wich is fucked up in soooo many ways.

Eu nu sunt si nu vreau sa fiu un astfel de barbat.Asa ca am facut ce stiu el mai bine : am fost sincer.Si i-am spus ” nu simt mare lucru pentru tine , nu sunt cauza frustrarilor tale si nu vreau sa profit de ele .Si nu cred ca are rost sa continuam atata timp cat tu esti indragostita de mine iar eu nu sunt pe aceeasi lungime de unda”.Si de aici incepe teatrul.Pentru ca replica ei m-a lasat paf :” Si daca ti-as spune ca acest lucru nu m-ar deranja foarte tare si ca as putea sa continuam impreuna o perioada asa?Pentru ca toate blocajele mele s-au rezolvat si as putea sa-ti demonstrez asta in timp”

Whaaaat?Cred si sper ca glumesti!Cum dracu’ vrei sa stai langa un om care nu simte mare lucru pentru tine, care nu e fericit si care nu imparte aceeasi “fericire” in pat ca si tine?La genul asta de disperare zic PAS…cu majuscule…Nu am nevoie de asa ceva … vreau sa fiu fericit si incantat de femeia de langa mine … sa ma bucur de ea in fiecare zi … sa o fac fericita … Si nu ma intereseaza cati au mai fost langa ea , nu ma intereseaza trecutul ei,  nu mi-e frica si nu sunt responsabil decat de mine si de prezent.Pentru ca , asa cum spuneam intr-un post mai vechi ,  m-am impacat cu mine si cu tot ce e in spatele meu facand damage-ul emotional o parte din ceea ce sunt azi… acceptand faptul ca sunt produsul femeilor care au trecut prin viata mea. O data trecut pe partea asta, nu mai pot accepta sa ma intorc inapoi…

Ne futem sau ne iubim?

Si ca mai devreme incepusem sa vorbesc despre sex. Mi s-a intamplat cu aceasta persoana sa ma gandesc daca ceea ce este intre noi este doar un sex genial si asta ne tine impreuna sau daca este mai mult. Acum cand scriu si ma gandesc la trecut tind sa cred ca prima varianta e cea adevarata.

Prin liceu ne-am facut ochi dulci, dupa ani ne-am vazut si am iesit la un suc. Am inceput sa vorbim despre noi, despre relatiile in care suntem implicati, despre fosti colegi si in maxim o ora deja ne sarutam cu foc si patos. Saruturi din alea vulgare, nesatule care pareau a fi fix preludiul necesar unei partide de sex agresiv. Chestia asta mi-a fost confirmata 2 zile mai tarziu. Dupa cateva zile de astfel de tratament a inceput sa-si faca mustrari de constiinta fata de, mai nou, fostul. Intre timp ii pseudo-daduse papucii. Dar asta e cu totul altceva. Ma pierd in detalii, off.

Partea cu sexul se intampla absolut de fiecare data cand ne vedeam. (nu si in locurile publice, nu de fiecare data ). M-a “amenintat” chiar ca e posibil sa-mi faca “surprize” sa ma cheme acasa in pauza de masa sa ne “relaxam”. Carui barbat nu i-ar placea asa ceva? Sa fi nebun sa ratezi asa ocazii.

Ce ma fascina la ea era faptul ca facea pe mironosita de fiecare data si deodata se elibera fiara din ea. Fiara care stia sa aiba acea privire cuminte dar in acelasi timp buclucasa. E greu de explicat. Mult timp am crezut ca acea privire era o dovada de afectiune.

Noi niciodata nu aveam gesturi marunte de afectiune, gen pupat scurt pe buze, pe frunte. Erau doar senzatii la intensitate maxima sau nu erau deloc. Si cu toate astea nu simteam nevoia de afectiune. Cand sa-mi dau seama ca e ceva in neregula s-a terminat tot.

I really hate her

Tocmai ce ma apucasem sa scriu un post despre generalitati si ma tot gandeam la experientele anterioare si imi venea in minte numai ea. Ea despre care am mai scris si aici si aici. A trecut ceva timp de cand nu am mai vorbit, si mai mult timp de cand nu ne-am mai vazut si si mai mult timp de cand nu am mai facut sex. De ce trebuie sexul mentionat neaparat? Pentru ca a fost genial inca de la inceput. Mi s-a mai intamplat sa ma ma acomodez repede sexual cu partenera, dar cu ea a fost pur si simplu insinctiv, natural si din prima. Sau poate doar juca teatru. Nu m-ar mira.

In fine, ideea este ca o urasc. Nu pentru ca ea a ales acest drum in care sa nu ne mai intalnim. Fiecare are dreptul sa faca ceea ce vrea si cum vrea si cu cine vrea. Nimeni nu-ti ingradeste aceste optiuni. O urasc pentru ca nu o pot uita. Pentru ca a fost atat de bine atunci, incat a ramas ca un ideal. Poate ar trebui sa-mi dau doua palme si sa trec mai departe. Dar sa trec mai departe unde? In ce directie? Pentru ca daca incerc sa privesc in alta parte, o vad tot pe ea in chipui fiecarei femei. De parca ar fi un dracusor undeva care tine mortis sa nu ma lase sa trec peste.

Pe de alta parte, Jolie spunea aici ca “Someday, someone is going to walk into your life and make you realize why it never worked out with anyone else”. Si atunci voi putea spune ca-s vindecat de cultul ei.

Houston, we have another problem…

Mă întorc la un post mai vechi despre pauzele necesare funcţionării corecte ale psihicului nostru. Vorbeam atunci despre o tipă pe care am întâlnit-o o dată, într-un timing total nepotrivit. Dar cu care speram să mă mai întâlnesc. Şi ce să vezi? Ne-am întâlnit…

Şi a doua oară şi a treia oară… Şi într-o zi mă sună… “Ies mai devreme de la serviciu. Vrei să luăm prânzul amândoi?“. M-am trezit 10 ore mai târziu într-unul din cele mai romantice locuri… O cabană din creierii munţilor, într-o noapte cu lună plină şi ninsoare liniştită… Eeee, asta după ce a rămas fără benzină pe DN1, am fost nevoit să suport o vizită la o foarte bună prietenă de-a ei în Ploieşti (la care s-a oprit ca să-i ceară nişte haine de schimb… ca deh, eram spontani) şi am căutat 2 ore prin Braşov un anumit restaurant, pe care oricum nu l-am găsit.

Ajungem, ne cazăm şi intrăm la duş. Ca un gentleman, o las pe ea prima. Ea intră, iar eu dau drumu’ la TV. Şi stau… şi stau… şi se face vreo oră şi ceva şi ea nu mai ieşea din baie… Eu îngrijorat, mă gândesc să o întreb de sănătate… dar mă răzgândesc când aud mişcare prin baie. Într-un final apoteotic iese, cu un zâmbet mare pe faţă. Şi intru şi eu, încercând din curtoazie să stau cât mai mult (că deh, să nu se simtă fata prost că a stat o oră jumate la duş – tâmpit mai sunt). Ies şi mă aşez lânga ea pe pat. Ea, timidă… Eu… domn nu încerc nicio mişcare… şi când sunt aproape să o sărut începe să-mi povestească aproape plângând de imaginea bunicii ei (moartă de ceva vreme). Eu renunţ şi până la urmă ne culcăm. Dimineaţa, primul gând, se trezeşte şi mă sărută. Zic hopaaa… aseară vorbeai de fantome şi de orice prostie numai ca să eviţi momentul şi acum sari pe mine???

Nevermind… Şi uite aşa, de la o cafea de 5 ore, două săptămâni mai tarziu mă trezesc în ditamai relaţia… destul de încântat de maturitatea ei şi de modul în care priveşte lucrurile… Şi de aici începe circul… Prima noapte de dragoste întaia noapte de dezamăgire…

Eu, mândru de femeia înfiptă şi sigură pe ea, descopăr în intimitate un maaaare ghem de nesiguranţă, frustrări si frici… Că “ştii, eu am nevoie de mai mult timp ca să mă obişnuiesc cu intimitatea dintre noi doi, că evit să stau deasupra ca nu mă simt în regulă cu mine să fiu privită, că wow, se poate face şi chestia aia?” And i’m like : Whaaat? Jura-te ca asta se ascunde in spatele femeii puternice si desavarsite , care la 27 de ani a reusit atatea lucruri si a depasit atatea greutati?

Acuma las-o dracu’ . Iti e atat de usor sa-ti aduci haine de schimb si papuceii de la Etam la mine acasa “ca sa pot sa vin mai des pe la tine..” , iti e atat de usor sa faci planuri despre “meet the Fockers” si vacante impreuna !! Dar nu poti sa stai deasupra …Parca zici ca o puneam sa stea in cap..Incredibiiiiil!

Point being ( a nu-stiu-cata-oara ) : Va rog , va implor , fiti sincere cu voi si cu omul de langa . Nu e nimeni perfect si tre’ sa fii preeeea prost s-o astepti pe Mrs. Right…Si daca aveti tupeul sa intrati cu picioarele inainte in viata unui om , aveti tupeul sa lasati ipocrizia la usa.

P.S.:A propos , stiti ce-a facut ea in dus o ora jumate in noaptea aia?S-a epilat…”ca momentul a prins-o nepregatita si si-ar fi dorit foarte tare sa facem dragoste in acel loc atat de romantic…Dar frica de intimitate a fost mai puternica…” Give me a fuckin’ break…

Unele femei sunt proaste

Post scris un pic la nervi si cu o directie anume. De ce titlul nu este “Stiu o femeie care este proasta”? Pentru ca stiu ca mai sunt ca ea multe, doar ca nu le-am cunoscut pana acum. Ma rog nici sa nu le cunosc. Asta mi-a fost de ajuns.

Se intampla sa se gaseasca o tipa care sa stie despre mine niste chestii. Le stie pentru ca eu i-am permis sa le afle. De ce? Pentru ca nu ma interesa absolut deloc parerea ei, pentru ca am crezut ca e destul de matura incat sa nu o manance-n cur sa dea din gura.

M-am inselat, dragi cititori. A considerat ea ca sunt un “mincinos patologic” si ca ea este cea mai in masura sa ma faca sa platesc, sa fie ea bunul samaritean care sa elucideze toate misterele si aparatoarea celor buni.

Fata draga, ca sa nu zic proasta dracu’, invata sa-ti vezi doar de treburile tale.

Răutate sau aşa sunt femeile?

Vorbesc cu o domnişoară pe net (după părerea mea mai e domnişoara doar în nas şi-n urechi, dar mă rog), şi imi zice această domnişoară că îi place să-şi tachineze prietenul just for fun, ca un joc şi să-l facă gelos. Dar el nu o tachineaza pe ea, stă cuminte la locul lui ca orice om normal. Pai, măi femeie, e frumos aşa ceva? Adică el te trateaza frumos, iţi oferă afecţiunea de care ai atâta nevoie, face pe partenerul perfect cu tine şi tu te joci? Păi e normal, e frumos? Aşa se construieşte o relaţie? Pun pariu că dacă s-ar juca şi el cu tine aşa, ai sări de cur in sus că e un infidel, că se uită după altele, că e un afemeiat şi tot tacamul.

Ăsta e un mare minus pe care-l văd la o femeie. Nu prea gândeşte ea că daca partenerul o vede aşa “flirtândă”, se va gândi că poate e o femeie cu un numar mic de kilograme (a se citi uşoară)? El de ce nu ar face aşa ceva? Ce? Poate te aştepţi ca prostu’ să încerce să te “re-câştige”? De ce? Pentru că tu te joci? Aş întelege acest joc când e de comun acord, tacit, fără alte repercursiuni. L-aş întelege atunci când ar exista încredere deplină, când ar ştii şi el că e un joc.

Internet dating sau clubul grasilor anonimi…

Un sport atat de incitant si totusi care-ti poate aduce satisfactii foarte mari. Desi cateodata (mai mereu) afli ca socoteala de pe net nu se potriveste cu aia din targ… Si nu pot sa ma abtin sa nu exemplific. Se ia una bucata amorez internautic si una bucata femeie emotionally damaged careia ii e atat de frica de barbati reali incat isi cauta jumatatea pe net. Se amesteca bine prin intermediul unuia din cele 100 de site-uri adaugand mister si muuuulta vrajeala. Si sa nu uitam cele mai fotogenice poze.

Ea, absolventa de psihologie incearca sa intinda capcane incercand sa-si dea seama daca he’s the average asshole she has dated. El, baiat destept ii raspunde corect la toate intrebarile despre viata, femei si relatii. Toate bune… vorbesc pe mess si intr-o seara ploioasa se decid sa se intalneasca. El, galant ii ia umbrela si ii ofera bratul… apoi se intreaba de ce merg atat de in contra. Si descopera cu stupoare ca are un picior mai scurt. Si brusc fascinatia dispare fata de aceasta femeie. Toate discutiile despre Freud, beletristica si filmele lui Guy Ritchie isi pierd valoarea.

Ajung in bar… comanda doua cafele si lumina becului dezvaluie fetei gusa, cele vreo 6-8-10 kile in plus fata de poze… si-l buseste rasul… Vorbesc in continuare, ea sorbindu-l din priviri, el intrebandu-se ce dracu cauta acolo si cum sa scape mai repede.

Acum vorbind serios: cum dracu era sa-i zic “ai un picior mai scurt si 10 kile in plus” dupa ce m-am chinuit atat sa o fac sa aiba incredere in faptul ca nu-s the average guy. In plus, nu-mi place sa fiu nesimtit… dar imi place sa-mi complic viata. Asa ca in loc sa caut o iesire, am discutat cu ea vreo 4 ore despre ce-i place, unde vrea sa ajunga, ce a facut pana acum… Am dus-o acasa si in fata blocului ce sa vezi: prostia suprema. In loc sa plec sa-mi vad de treaba m-am aplecat si am sarutat-o simtindu-i si mustacioara-pana-corbului.

Apoi m-am facut ca ninge… pana intr-o seara cand m-a sunat sa ma intrebe de ce nu i-am dat niciun semn… Ce era sa-i zic? Pentru ca ai fost ipocrita si nu ai nici in clin nici in maneca cu imaginea pe care o afisezi? Ca esti cat un tanc si ai si un miiiic defect de care nu ai mentionat niciun cuvant in doua saptamani? NU. I-am spus doar ca m-am impacat cu fosta… poate e mai bine asa… pentru ca pana la urma nu-s your average guy si n-am vrut s-o pedepsesc pentru ca a pozat in ceva ce nu e.

Thorr:
Frate, ai avut ghinion. Daca ma gandesc la acea fata pe care am intalnit-o pe net… poate eram eu mic si prost, dar la fel ca si la tine nu s-a potrivit deloc asa cum s-a “prezentat” ea online. Era cu mult mai bine, mult mai deschisa, mai frumoasa si mai placuta. Good luck next time!

Respect

Luam urmatoarea situatie: ea este cu cineva. Eu ma bag pe sub pielea ei. Se intampla o noapte de sex. In loc sa ma bucur ca am avut parte de ea, sunt trist. De ce? Pentru ca nu mai am nici cel mai mic respect pentru ea. Daca a facut-o acum, poate o sa o mai faca si alta data si poate si cu alti precum mine. Ce fel de femeie este ea?

Sa o scuzam punand totul pe seama faptului ca este tanara si ca e momentul sa-si traiasca viata acum cat poate? Sau pur si simplu sa o privesc cu alti ochi? Cu acei ochi care zic: “Esti un om de nimic. Ti-ai tras-o cu mine si fraierul tau crede ca tu il iubesti!“.

O sa mai profit si alta data de pe urma ei, pentru ca ea imi place. Ma atrage sexual 100%. A reusit sa ma faca sa depasesc niste probleme ale mele alaturi de ea. De exemplu, frica mea de intuneric a disparut dupa ce ne-am pus-o in masina, in mijlocul noptii, in mijlocul padurii.

Dar niciodata nu o sa o mai vreau in viata mea ca jumatate.

Cat de greu e sa renunti?

Am o problema. O vreau din nou in viata mea. Chiar daca totul s-a terminat acum mai bine de 6 luni. Si nu a durat decat o luna totul. Mi-a dat papucii pentru un motiv pe care nici ea nu-l stie.

Mi-am dat seama ca nu merita osteneala, si cu toate asta parca as trece peste orice ca sa fiu din nou cu ea. Si ea cu mine. Oare sunt fraier? In trecut femeile se lasau greu cucerite. Li se facea ditamai curtea, pavata bine cu tot felul de atentii, cu demonstratii asupra contului din banca. Chimia intre cei doi nu conta. El tragea de ea, ea se lasa mai greu si asta era tot.

Acum nu mai e asa. Acum ori ne placem, ori nu ne placem. Pai si mie daca imi place mult de tine si tu nu prea stii ce vrei, cum facem? De ce sa nu-ti mai fac curte? De ce sa nu insist sa te cuceresc? De ce trebuie sa te lasi atat de greu convinsa de intentiile mele? Dumnezeu sa va mai inteleaga!

Nu am nimic de zis cu postul asta dar pur si simplu simteam nevoia sa ma descarc cumva.