And the verdict is…

S-a rezolvat..nu se poate

Nu ma uimeste foarte tare schema asta…Toata lumea stie ca interesul unei persoane se masoara in timpul de raspuns la un impuls al tau.Si aici poate fi vorba de un simplu si banal SMS, un telefon, un sarut..sau marile cuvinte pe care multa lume se teme sa le spuna prima oara.

Replica ei a fost de o simplitate si o finete remarcabile.A luat distanta incet fara sa spuna nu.De fapt, nici nu cred ca raspunsul ei subiectiv sau imediat este nu.Cel obiectiv si pragmatic, in schimb, este unul negativ.Motivatia numai ea o are si sincer sa fiu nici nu ma chinui prea tare sa o aflu.Nu asta e important acum.Important e sa-mi dau seama daca Reutza ( pentru cine nu a retinut din post-urile trecute, dupa ce ne-am despartit, locuim inca impreuna la mine ) avea dreptate cand spunea: nu-ti permiti o tipa in momentul de fata.

Cand am auzit asa ceva, am avut un acces de furie interpretand gestul ei ca fiind unul venit dintr-o gelozie latenta.Apoi am crezut ca vine din dorinta de a sublinia faptul ca am dreptate cand spun ca situatia mea din acest moment poate fi o opreliste in dezvoltarea unei relatii noi.Apoi m-am gandit si eu 5 minute.

Da, situatia e complicata…in urmatoarele 2 saptamani am licenta si voi sustine lucrarea de diploma.Am un servici de 8 ore, la care desi nu muncesc sa rup norma, tot trebuie sa fiu prezent…si activ la nevoie.Trebuie sa ma adun si sa incep studiul aprofundat al limbii germane.Nu de alta, dar voi pleca in Germania ca medic in vreun an.Trebuie sa-mi gasesc o locuinta de la 1 octombrie..trebuie sa acopar niste datorii mai vechi…TREBUIE…

Trebuie descrie o obligativitate.Iar eu, vreau nu vreau, va trebui sa fac toate astea.Si le voi face.Usor usor, voi gasi solutii.Dar asta inseamna ca in toata aceasta agitatie…nu mai e loc langa mine?Ca TREBUIE sa stau singur pana se pun toate la punct?

Pana la urma, in prima saptamana din octombrie se vor fi rezolvat multe.Va ramane doar Germania de care sa ma ocup..acte, meditatii, etc…Si hai sa zic ca pana atunci sunt destul de ocupat ca sa nu ma mai gandesc si la altceva.Dar apoi?Sincer sa fiu nu simt obligatia de a nu avea o relatie din simplul motiv ca voi pleca din tara.Ce…Cupidon e obligat si el sa nu traga pana nu ajung pe alte plaiuri??Pana nu rezolv nush-ce?

Pana la urma asta e farmecul sagetii…ca pica cand te astepti mai putin..cand esti mai putin pregatit.Iar daca n-a fost arhitecta din post-ul trecut, va fi altcineva.Asa ca iarta-ma Reutza, stiu ca-mi voi lua mustruluiala diseara, dar nu ai dreptate.Poate mai am multe de invatat despre femei si relatii.Dar stiu ca sunt pe drumul cel bun.Iar daca mi se va ivi oportunitatea de a cunoaste pe cineva chiar si in agitatia din perioada aceasta, n-o voi refuza.Caci pana la urma, tot tu ai fost cea care a zis sa dau zidul jos….

All we need is just a little patience…

Asa ceva nu e posibil…sunt obisnuit ca viata mea sa ia intorsaturi ciudate…dar nici chiar asa, pe cuvant.Uitati la ce ma refer:

Daca in ultimul post descriam cu ajutorul unor metafore o situatie absolut ipotetica, vineri brusc situatia a prins chip.Printr-o serie de circumstante asupra carora nu vreau sa insist acum, vineri am iesit cu o tipa care parca e rupta din descrierea facuta in post-ul trecut…Inalta, cu un zambet minunat, ochi foarte expresivi, cu un corp cum rar vezi…Wait, there’s more…La inceputul unei cariere de succes,  dupa spusele ei: “firma merge inainte,  nu are cum sa mearga inapoi”…Deh, proaspat absolventa de arhitectura care si-a deschis o firma alaturi de doi colegi…Imbracata cu o rochita ce putea fi de la Zara, sigura pe ea si pe calitatile ei, fara fite, foarte inteligenta…

La care o sa spuneti: Si care-i problema?…Nu stiu exact care e, dar e.Daca pana acum, descrierea ei este de o asemanare izbitoare ( un pic cam freakishly daca e dupa mine ) cu cea a femeii descrise in post-ul anterior,  intre metafora si ea este o diferenta majora.

Spuneam eu: “Relatia cu tipu’ din facultate s-a dus dracu…nu-l regreta ca si-asa era un magar si-o insela cat ea era la munca(deh, munceste din facultate).L-a iertat de prea multe ori si nu-l mai vrea inapoi desi el inca o cauta.A vazut-o prostu’ ce femeie a devenit si acum regreta c-a pierdut-o.”E, aici n-am mai nimerit-o…Dupa spusele ei, marea drama emotionala a vietii ei este aceea ca unii dintre tipii cu care a fost au lasat-o pentru fosta( nu pot sa ma abtin sa  gasesc o asemanare foarte ciudata cu marea drama emotionala a vietii mele: in cazul meu, ele au ramas cu urmatorul..4 ever..adica suntem si noi 2 good luck chuck).In continuare nimic anormal…dar acum vine si partea interesanta: stiti care a fost cea mai lunga relatie a ei pana la cei 25 de ani?

Nu, n-ati ghicit…3 luni!!!Ceea ce e foarte ciudat e ca spune ca ea nu are probleme cu commitment-ul.Si dupa cum vorbea, avea dreptate.A spus chestii de genul: daca asa a dictat situatia si ne placeam, de ce nu s-ar muta cu mine?Sau daca lucrurile merg bine, de ce nu mi-ai cunoaste parintii?Sau eu pe ai tai?Am trecut de mult de faza in care “imi traiam viata” si nu ma mai multumesc fling-uri fara viitor spunea ea.Lucruri foarte frumoase care subliniaza faptul ca ea e pregatita de ceva serios, ca n-o sperie nimic din ceea ce presupune o viata de cuplu.Si o cred.Insa cat de multe poti sti cu adevarat despre o relatie daca cea mai lunga a avut 3 luni?

Poate exagerez, poate intr-adevar vrea si poate…pentru ca spunea la un moment dat: “eu am fost considerata de fiecare data cea care se grabea..“.Eu nu cred ca sunt singurul barbat care nu e speriat de o femeie care se lasa prinsa in sentimentele din momentul respectiv si impinge catre oficializarea relatiei cat mai repede( oficializare nu e cel mai potrivit cuvant dar nu-mi vine altul..si in plus cred c-ati prins ideea ).Iar daca eu nu sunt singurul si prin viata ei au trecut cativa, sansele sunt sa mai fi intalnit unul ca mine, care nu s-a speriat, care nu a considerat ca se grabeste si nu i-a reprosat asta sunt destul de mari…Iar daca a fost unul care n-a dat inapoi, atunci cum poti sa ai cea mai lunga relatie de numai 3 luni?

Intrebarea e mai mult retorica, pentru ca acest fapt este unul insignifiant in contextul actual.Adevarul e ca tipa imi place…si-mi place mult.Si daca-mi place atat, nu ma afecteaza foarte tare durata relatiilor ei, situatia ei materiala mult mai buna decat a mea, faptul ca e genul care pune suflet repede…ca “se grabeste”…

Ceea ce ma freaca e ca dupa o seara minunata, alaturi de o femeie deosebita, ne-am despartit zambind si cu certitudinea ca ne vom revedea…Sambata dimineata a plecat la Constanta si se va intoarce azi (luni).Iar eu i-am dat un semn sambata dupamiaza, un sms in care am incercat sa pastrez o linie in care sa par interesat, dar nu disperat, atent dar degajat…stiti voi, politically correct-ul de a doua zi.

Au trecut aproape 48 de ore si nu a raspuns…nu am vrut sa-i mai dau niciun semn pentru ca n-am vrut sa fiu insistent…dar tare ma freaca chestia asta.Stiu ca se va intoarce in seara asta…si ca intr-un mod sau altul voi putea sa am un contact cu ea…poate maine cand ajunge la birou..ca deh, avem si messengerSi voi afla ce si cum…poate nu i-am placut..(asta ar face-o cam ipocrita avand in vedere semnalele pe care mi le-a transmis vineri seara ), poate s-a intamplat ceva si nu mai avea telefonul…poate s-a impacat cu vreun fost..sau poate s-a gandit la mine tot weekendul…orice e posibil…dar asteptarea ma omoara.

Sarac am fost dar mi-a placut parfumu’

Am si eu un complex.Trebuie sa recunosc asta.Si desi risc un “mare” val de controverse, voi spune ca unul dintre lucrurile care ma face sa ma gandesc de doua ori inainte de a incerca sa “infirip” ceva cu o domnita care-mi zambeste gales este situatia financiara.Si nu a ei, ci a mea…

Aici vine partea interesanta.Multi vor spune ca: banii n-aduc fericirea, ca doar o mica parte din femei sunt cu adevarat materialiste, ca daca ti-a zambit inseamna  ca nu-i pasa de ce si cat ai…etc.Eu nu sunt de acord cu afirmatiile astea.Si o sa argumentez imediat.

Plecam de la premisa ca eu caut o partenera apropiata ca si varsta de mine. Adica 25. Cine este ea? O tipa inteligenta, infipta, la inceputul unei cariere de succes. Proaspat absolventa de master este cel mai probabil angajata la o firma si e pe pragul unei promovari…castiga niste bani, oricum as da-o mai multi decat mine, munceste de rupe si putinul ei timp liber si-l petrece cu fetele la o terasa frumoasa din centrul vechi. Are grija de ea, face un pic de sport in fiecare saptamana si cand ia banii se opreste fix la Zara sa-si ia fusta la care se uitase cu jind toata luna.Se descurca binisor, stie ca are un viitor stralucit si toate premisele sa reuseasca. Pastreaza totusi o urma de tristete, prefect mascata de altfel, pentru ca e singura. Relatia cu tipu’ din facultate s-a dus dracu…nu-l regreta ca si-asa era un magar si-o insela cat ea era la munca(deh, munceste din facultate).L-a iertat de prea multe ori si nu-l mai vrea inapoi desi el inca o cauta.A vazut-o prostu’ ce femeie a devenit si acum regreta c-a pierdut-o.

Dar ea se uita in fata.Are viata pusa la punct si e loc acum si de un el…Un tip inalt, educat, frumusel, inteligent, cu un viitor care se prefateaza la fel de stralucit ca al ei. A iesit cu cativa, dar niciunul nu era chiar ce-si dorea. Poate prea imatur, prea infatuat, prea curvar… A stiut sa-i recunoasca ca deh, are si ea maturitatea acum sa nu mai pice in plase ieftine.

Acum ar fi momentul pentru mine, nu? Am experienta si maturitatea necesare pentru a sti cum sa negociez o astfel de situatie. As sti poate sa-i acord sprijinul de care are nevoie in momentele grele si sa-i umplu putinele momente de liniste cu un strop de fericire dupa care a tanjit atata timp…O vad la o cafenea in centru, in metrou sau pe strada…E imbracata cu camasa aia alba si cu fusta de la Zara pe care si-a cumparat-o din ultimul salariu…E bronzata putin caci tocmai s-a intors din Grecia.A fost si ea patru zile ca atat a putut sa-si pacaleasca seful sa-i dea concediu…Macar  e fericita ca anul asta a vazut marea.E atat de frumoasa incat nu te poti abtine sa nu-i  zambesti…Si culmea, ea iti zambeste inapoi…

Iar tu pleci capul si mergi inainte fantazand la fericirea pe care ai fi putut sa i-o oferi.Azi ai doar 100 in buzunar.Un pachet de tigari si ceva de rontait in pauza de masa. Stii ca mai ai cateva luni pana vei ajunge cel putin pe linia de plutire. Esti disperat ca nu stii ce vei face de la toamna, unde vei locui si cum iti vei permite sa te intretii pana cand visul tau de a ajunge medic se va indeplini in sfarsit peste vreun an. Mori de ciuda stiind ca pe ea n-o intereseaza ce ai tu in buzunar… CACI NU E MATERIALISTA!dar nu vrei sa te intretina, iar ea oricum nu castiga atat de mult incat sa n-o deranjeze ca tu nu ai mai nimic. Si urlii in tine… Stii ca v-ati intelege si ati fi fericiti… dar nu ai nici cu ce sa…n-ai cu ce sa nimic.

Iti continui drumul pana la linia lu 41 si nu poti sa-ti scoti parfumul ei din cap… Ajungi in statie si te gandesti cu groaza ca in tramvai te-asteapta fetele din Piata Presei…

Sandstorm of serenity

Asta traiesc de vreo zece zile incoace…o furtuna de nisip care m-a trezit la viata.Care m-a facut sa zambesc si care a reusit sa ma traga in spate cateva momente dandu-mi energia sa fac tot asa cum as fi vrut sa fac.

Totul a inceput cu un simpla intrebare de la Thorr: Cineva vrea sa te cunoasca..Vrei sa iesi cu ea? Ce era sa zic? Nu? Asa ca m-am pregatit psihologic pentru un blind date care, din propria experienta credeam ca va ajunge in mod sigur un post pe blog la capitolul “despre celelalte”.Aveam pana si un titlu: “exit strategies for dummies”. Asta pentru ca ma asteptam la un fiasco total…

S-a dovedit a fi o seara foarte lunga in care pe rand am trecut de la circumspect la interesat trecand prin mirat, admirativ, zambitor…si alte vreo 20 de stari pe care nu le pot descrie aici.Iar seara s-a terminat la vreo 5 dimineata realizand ca am stat de vorba vreo 8 ore si ca tot mai vreau…sa aflu, sa o cunosc, sa fiu langa ea.Asa ca am iesit si a doua si a treia oara, pana cand m-am trezit uimit intr-o stare de liniste si calm.Brusc rotitele din capul meu s-au oprit si soriceii de pe ele sorbeau incet dintr-un cocktail fascinati de femeia de langa.Nu ma bazaia nimic in capul meu, nu imi mai era frica, nu ma mai simteam singur.Avea sens si se potrivea ca o manusa starii mele de spirit…revelatiilor si concluziilor psihoterapeutice la care ma chinuisem atata timp sa ajung.Si e atat de usor…

Apoi, weekend-ul…am plecat amandoi la mare, in Vama.O statiune pe care n-am avut niciodata ocazia sa o vad sau sa o simt pe pielea mea.Nu intelegeam spiritul ei sau ceea ce-ti poate oferi.Si nu eram pregatit pentru trip-ul mental pe care urma sa-l traiesc.M-am trezit pe plaja, intr-o liniste fantastica, privind o mare atat de calma, cu un soare atat de bland…Nu mai simtisem niciodata asta.Pur si simplu nu-mi amintesc cand am fost ultima oara atat de…amortit, de relaxat.Nu simteam obligatia niciunui cuvant, totul se intelegea de la sine si totul avea sens.Toata lupta mea si toate bataliile considerate pierdute…toate autopsiile mentale facute in ultimii ani.

Si a venit seara: un dus si inapoi pe plaja, la Stuf.Muzica buna, dar cunoscuta din Club A sau Expirat.Oameni de toate felurile care se simteau bine.Nimic deosebit…Pana a inceput vantul.O furtuna de nisip cum rar vezi la mare, un vant de te lua pe sus.Dar nimeni nu s-a miscat…Toata lumea, inclusiv eu, isi bea berea in continuare si dansa.Pur si simplu lasai capul pe spate si lasai vantul sa te bata.Parca eram pe alta planeta.Era ceva greu de descris in cuvinte, o stare semi-halucinogena care iti cuprindea tot corpul.Era liniste.Dupa mult timp.Asta era: o furtuna de liniste…

Care continua si acum.Merge si nu trebuie impinsa sau trasa, nu cere de mancare sau explicatii interminabile.M-am intors in Bucuresti si am rezolvat tot…Am gasit din neant posibilitatea sa practic ceea ce am visat si sa am parte totusi si de o viata decenta.Asa ca in vreo 8-10 luni voi spune “auf wiedersehen”  … Plec, dar furtuna de liniste o iau cu mine.

If you wear that velvet dress…

Am ascultat melodia asta acum cateva zile din nou, dupa 6 ani…Nu pentru ca n-as fi vrut s-o mai ascult ci pur si simplu pentru ca am tendinta de a descoperi mereu cate o formatie noua care-mi place si pe care ajung s-o studiez pana la cel mai mic amanunt.Asta e, sunt un mic obsedat de muzica si faptul asta, combinat cu micile mele tendinte obsesiv-compulsive, m-au facut s-o uit…

Dar mi-am adus aminte de ea…de tot albumul de fapt.Si ascultand-o mi-au revenit in minte bucati dintr-o perioada in care incepeam sa inteleg si eu despre ce e vorba in viata si mai ales de un fapt care mi-a marcat personalitatea.Mi-am dat seama ca nu 20 de femei o data ma pot face fericit, ci una singura care sa fie TOT sau TOATE.Iubita, amanta, prietena…pe care sa o simt alaturi in fiecare clipa…de care sa nu ma mai satur sa o sarut sa o privesc…sa-mi vina sa-i rup hainele de pe ea la 5 minute dupa ce s-a imbracat…sa o iau in brate cand e trista…sa-i simt rasuflarea cand doarme.

Albumul e scos in 1997…asta inseamna ca de 12 ani tot caut.Mai intai bajbait si stangaci, pueril si imatur, nehotarat si fara discernamant, apoi invatand ce inseamna rabdarea, sacrificiul, dorinta, idiotenia…reprosul, gelozia, verbul a insela si verbul a iubi.Ani in care am crescut cautand-o pe EA trecand prin zeci de femei alaturi de care am trait cele mai frumoase momente si dupa, cele mai mari depresii.Intr-o sinusoida atat de greu de stapanit la inceput…acum acceptata si asteptata.

Acum stiu coordonatele sinusoidei…stiu ca nu poti ramane pe fundul ei mult timp…intotdeauna stie cum sa se ridice singura, luandu-te si pe tine cu ea.Facandu-te sa speri din nou, sa te indragostesti, sa speri, sa visezi, sa crezi ca aici te vei opri…ca EA e!Dar stiu acum ca Ea nu exista…am invatat ca Utopia e doar o carte a lui Morus iar femeia de langa tine e doar cea cu care ale carei defecte  poti trai.Am invatat ca orice fata are si un verso si orice fata ascunde ceva dedesubt.Am invatat ca nu le poti avea pe toate si ca trebuie sa te bucuri de orice moment alaturi de cea pe care o iubesti…sa lasi gelozia la o parte(ca nu face altceva decat sa o indeparteze), sa lasi reprosul, minciuna, nervii.Am invatat ca orice se poate discuta si fara sa ridici tonul, iar daca-l ridica ea, n-o judeca…ia-o-n brate…Am invatat sa impart si ca trebuie sa impart si bune si rele.Am invatat sa ascult…

Si totusi nu e nimeni.Stai si te gandesti ca prostu’ ca uite dom’le ce rateaza unele.Fals!Daca nu e, nu e dintr-un motiv pe care trebuie sa-l cauti, sa ti-l explici si apoi sa-ti insusesti lectia.Toate se intampla cu un rost…iar EA va veni cand vei fi pregatit, cand o s-o meriti…Iar cand o gasesti, lasa-ti mandria si armele deoparte, aminteste-ti ce ai invatat si iubeste-o…Poate te vei insela, iar daca nu va fi EA, va fi altcineva…caci “the spiral never ends” dar “never” e un cuvant atat de categoric…Si toata lumea stie ca nimic nu e categoric pe lumea asta

Black clouds and silver linings….

Pentru ne-connaisseurs..e ultimul album Dream Theater.Care apare in iunie…Dar care a “scapat” pe net primele 2 piese pe care la ascult in continuu de vreo cateva ore.“Si de ce scrie despre asta?S-a  facut critic muzical?”

Nope…Dar se leaga de ultimul episod din micuta telenovela Houston.Caci da, s-a mai consumat un scurt si cuprinzator episod.Cum am ajuns acolo nu e important…Poate ca a fost vorba de un moment in care mi-am adus aminte ca totusi, trecand peste problemele noastre din intimitate este o femeie deosebita prin modul in care reuseste sa comunice si sa arate sprijinul fata de omul de langa ea.Iar cu o anumita ocazie ce tocmai a trecut mi-a facut cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata…

A fost primul moment dupa muuulta vreme in care nu am avut reactie.Absolut niciuna.A venit cu zambetul pe buze spunandu-mi ca are o surpriza pentru mine.Imi da o bucata de hartie trasa la imprimanta cu un fragment din blog-ul ei.Nimic deosebit(stiam pasajul).Numai ca in josul ei era scris de mana “distractie placuta la Kaliakra Rock Fest”.10 secunde nu am percutat despre ce era vorba si intorc foaia.Acolo aflandu-se coperta albumului meu preferat Dream Theater.Am ramas perplex.Am mai primit cadouri frumoase dar niciodata unul atat de tintit unei din cele mai adanci pasiuni de-ale mele.“ei chiar ii pasa…chiar a avut rabdare sa vada ce e dincolo de zid…chiar e foarte tare tipa”.

Cu toate astea n-am putut sa continui asa ca la mai putin de o saptamana am luat decizia sa ne despartim.Acea lipsa a atractiei fizice a fost un factor prea important ca sa pot continua.Dar tot ce s-a intamplat intre mine si ea mi-a aratat ceva foarte important.Ca sunt femei care au rabdare sa vada ce e peste zid…peste aparente…Ca sunt femei care gandesc si cu care poti comunica…

Nu vreau sa jignesc pe nimeni.Nu neg faptul  ca ELE exista.Numai ca e misto sa cunosti una in carne si oase.

P.S.:Multumesc Last Jarna pentru cel mai frumos cadou primit vreodata

Durex Performa (banc)

paddypower: I saw these condoms…
paddypower: the inside is lined with some chemical that numbs your dick
paddypower: so you can last longer
Mongrel: or wear it inside out, and you don’t even have to wake her up

Un sărut…

Poate la fel de mult ca sexul oral îmi place sărutul. Îmi place acel sărut care te face să tremuri, să fi încordat şi să iţi doreşti să te relaxezi. Îmi plac buzele ei carnoase, imi place să le muşc usor, şă le simt vigoarea. Abia ce mi s-a întâmplat un astfel de sărut şi am rămas visător şi cu un imens zâmbet, doar cand mă gândesc la cum a fost.

OK. Stop! Nu-mi găsesc deloc cuvintele. Pur şi simplu nu pot transpune în cuvinte ce am simţit. Dar pot spune că piesa asta s-ar fi potrivit de minune.

Mez – Fuck ‘N Jazz

Sunt defect…sau nu…

Pai n-am scris ca m-am gandit..mult.Am pus cap la cap lucruri pe care le-am auzit de la anumiti apropiati si mai ales apropiate in ultimul an…Pe care nu le-am neglijat pana acum, numai ca la mine nu prea merge faza cu daca-ti zic trei oameni ca esti obosit te duci si te culci.Si nu merge in primul rand pentru ca sunt incapatanat.

Foarte incapatanat.Si inflexibil.Am avut multe momente in care intuitia mea a avut dreptate incat am tendinta de a nu mai asculta si alte pareri.Mai ales ale unor persoane care nu-mi vroiau raul, ci doar vroiau sa-mi dea un sfat.Si desi acea intuitie m-a ajutat si am avut dreptate in majoritatea cazurilor…nu mi-a adus mare lucru.Pentru ca la final, oamenii din jur ma apreciau, isi dadeau seama ca s-au inselat, dar se indepartau usor-usor.Luau distanta pentru ca un om ca mine mai are si defectul de a fi un pic cam self-involved.

A se citi si egoist.Am vazut, am trait, stiu, am ajuns aici pe eforturile mele si nu sunt obligat sa impart nimic cu nimeni.Un psiholog ar spune ceva de genul: “tipic pentru un copil singur la parinti”.Poate ar avea dreptate.Dar stiu ca asta vine si din faptul ca poate multe persoane nu au impartit cu mine niste lucruri.Asta m-a facut mai distant, mai neincrezator…si cu fiecare realizare deveneam mai mandru de mine:”Uite ce am realizat.singur!!!”.Asta a facut din mine un om arogant.

Adica dau cu flit cu prima ocazie.Lovesc cum pot eu mai adanc si mai dureros…cateodata(a se citi de mai multe ori) gratuit.Si asta indeparteaza si mai mult oamenii.Ii resping.De frica sa n-o mai sug.M-am saturat sa investesc si tot eu sa ies prost.Si aici atingem subiectul sensibil.Femeile de langa.

Am spus ca sunt produsul lor.Si le multumesc din tot sufletul pentru asta.Dar totul are si un revers.Cea mai mare dezamagire a mea….devenita in timp frustrare, e aceea ca toate femeile importante din viata mea au ramas cu urmatorul.Relatia cu mine a fost (dupa spusele lor) cea care le-a maturizat si le-a invatat ce si cum ar trebui sa fie intre 2 parteneri.Fie ca a fost vorba de comunicare, de a se impaca cu scheletii lor din trecut, cu sexualitatea lor, cu relatia dificila cu parintii sau cu fratii sau cu prietenii de langa, cu gelozia nefondata, cu temperamentul prea necerebral…toate dupa relatia cu mine au ramas cu urmatorul.Prietena mea din liceu e de 6 ani cu tipul care a urmat.Urmatoarea e maritata.Back to black e logodita cu urmatorul.Si exemplele pot continua…cu inca vreo 2

Marele meu regret nu e ca n-am fost eu sa profit de ceea ce au invatat ele langa mine.Nu e ca au ramas cu urmatorul.Ci ca nimeni nu vrea sa profite de ce am invatat eu.Ca nimeni nu are rabdare sa vada peste ce e la suprafata: aroganta, egoism, incapatanare…Fapt care ma face mai arogant, mai egoist, mai incapatanat…Si nu ma suport asa.Pentru ca nu sunt asa.Nu sunt un om rau.Chiar am nevoie de cineva langa mine si am foarte multe de oferit.Numai ca atatea lucruri m-au facut mai puternic…dar mai puternic inseamna piatra…inseamna mai greu de patruns…

Sa nu va fie mila…Nu sunt trist…Am realizat doar ca acest zid creat in timp in loc sa ma protejeze, ma indeparteaza si mai mult de ceea ce-mi doresc.Iar scopul post-ului  e ca voi, citind toate astea sa va ganditi de doua ori inainte sa tineti sus propriul vostru zid.Cine stie, poate urmatorul/urmatoarea chiar vrea sa profite de ce ati devenit.

Revelatia batrana face ciorba buna…;)

E 3 jumate.Si nu  m-am culcat…Stau ca prostu si ma gandesc la o faza…Cred ca in termeni “elevati” se numeste : am avut o revelatie.Si anume: eu cred ca sunt cel mai mare prost de pe planeta asta.Am povestit intr-un pasaj dintr-un post trecut cum am facut acum vreo 2 ani o greseala. Si anume, am stat intre doua.

Numai ca acum, dupa atata timp realizez ceva. Cineva, ( acel cineva din posturile cu Houston ) imi spunea acum vreo saptamana – doua ca nu pasiunea e totul…ca nu scanteile conteaza…ca e mai important ce ramane in adanc, nu numai ce este la suprafata.Suprafata asta de care vorbea este reprezentata ( pentru mine personal ) de partea mai animalica dintr-o relatie.De pasiunea care exista in anumite cupluri…de chimia aia pe care nu poti sa ti-o explici si care te face sa arzi…Iar eu pledez pentru ea.Pentru ca, desi nu te poti baza in totalitate pe aceasta parte a relatiei, ea este catalizatorul..pe ea pui fundatia.De acolo pleci.Iar daca nu o ai din start, inseamna ca ar trebui sa-ti pui niste intrebari.

Back to alergatul dupa (sau intre, in cazul meu) doi iepuri.Daca ursoaica-proaspat-devenita-logodnica-altuia era o femeie obisnuita…normala in absolut tot…cealalta era fantastica.A fost una din putinele femei care a reusit sa ma faca sa o doresc cu adevarat. Avea o senzualitate deosebita…o sclipire.Iar eu am distrus tot din simplul motiv de a mai incerca o data sa vad ce mai e intre mine si fosta de la momentul respectiv.Multi ar spune : ” Mare greseala ca ai spus adevarul..”.

Eu spun: mare greseala ca am facut-o.Mare greseala ca m-am intors incercand sa re-re-re-incalzesc o ciorba de perisoare cand eu puteam sa ma imbat in fiecare zi si sa mananc ciorba de potroace…Nu stiu ce dracu am cu alegoriile astea culinare…Marea revelatie a serii fiind rememorarea uneia mai vechi: Bucura-te de ce ai …pentru ca daca ai plecat o data stiind ca ai facut tot ce ti-a stat tie in putinta .. nu are rost sa te mai intorci.Eu n-am mai facut-o de atunci…Poate se numeste maturizare, sau poate ancorare in realitate, dar ma gandesc acum ca merita sa astepti O ( in niciun caz “acea” ) persoana care sa trezeasca partea animalica din tine…alaturi de care mori si invii de nu-stiu-cate ori pe zi…Nu se merita ma, sa stai ancorat in trecut, in fosti si foste care nu te-au facut sa te simti…sau mai bine spus: sa simti…