Scooby late night snacks

Nici nu stiu de unde sa incep… nici nu stiu de ce stau la 2 dimineata sa scriu aici. Nici somn nu-mi e, nici foarte treaz nu sunt..nu-s nici beat, nici trist, nici melancolic. Stau intr-o bucatarie care nici macar nu-i a mea contempland la ziua de maine. Stiu ca v-am tot amenintat cu plecarea mea in Germania dar aceasta se incapataneaza sa se amane de la o saptamana la alta. Maine sau poimaine voi afla cel mai probabil ultimele detalii legate de ea. Iar asteptarea din ultimele saptamani ca minunatul meu sef de sectie sa se intoarca din concediu pentru a-mi lumina calea asupra viitorului meu stralucit acolo m-a omorat… Nu mai am chef de nimic. E obositor sa incerci sa-ti iei la revedere in fiecare saptamana de la oameni de care nu vrei sa te desparti si apoi sa afli ca de fapt nu pleci…ca mai e ceva, un act, un detaliu legat de locuinta de acolo sau de nush ce chichita  birocratica de care trebuie sa ma ocup.

Si in cazul in care va gandeati ca as putea fi si eu normal in a-mi exprima in scris trairile si ca in acest post n-o sa mai gasiti amprenta torment-ului meu interior, va inselati amarnic.. Tot nu-s ok. Nu de altceva dar constructia mea psihologica ma impinge mereu sa nu-mi placa schimbarea. Si ce schimbare mai mare poate fi decat sa pleci in alta tara luand-o de la zero singur…SINGUR! Pur si simplu nu-mi da pace gandul asta…ca orice s-ar intampla, va trebui sa construiesc totul fara cel mai mic sprijin. Iar daca exista o sansa infima ca cineva sa vrea sa mi se alature acolo, sa-mi dau seama ca e aproape imposibil ca acea persoana sa reuseasca intr-un sistem care a facut loc numai medicilor..si atat. Si doare chestia asta. Ca nu pot sa intind o mana de ajutor unei persoane care poate chiar ar vrea si ar merita sa fie langa mine acolo. Si iar ajungem la capitolul meu preferat…femeile.

Le-am intors pe toate partile, am analizat miscarile lor pana la cel mai insignifiant detaliu, gest, cuvant rostit… si am obosit. Poate nu-s atat de defect precum cred. Si poate ele nu-s atat de complicate precum le fac eu sa para. Poate simplu e mai bine. Adevarul e ca eu imi complic singur situatia petrecand mai mult timp ancorat in analiza decat in realitatea cotidiana. Poate imi pun singur piedica netrecand la fapte..sau poate asa sunt eu. Imi place sa-mi creez singur probleme doar de dragul de a gasi solutii. Poate-mi plac prea mult puzzle-urile sau poate din nou analizez prea mult. Poate nici n-ar trebui sa-mi fut creierii la 2 dimineata cu subiecte de genul asta, poate nici n-ar trebui sa scriu acum. Dar totusi o fac… pentru ca-mi place sa fiu asa… pentru ca m-am obisnuit sa-mi mearga non stop rotitele-n cap si acum nu mai stiu sa le opresc… sau nu mai vreau sa le opresc. Sau poate mi-e atat de frica de ziua de maine incat prefer s-o disec inainte de-a trai-o. Poate sunt un las…

“We love Shaggy and Scooby because they were cowards! Because we can identify with them. We love them! The other guys driving the van? Fuck off!” Eddie Izzard

Guess who?

In primul rand vreau sa-mi cer scuze celor care ne citeau pentru aceasta perioada de inactivitate.Eu n-am putut pur si simplu sa ma loghez pe el vreo luna jumate ( Thorr mi-a explicat ca a fost ceva legat de propagarea de dns-uri..parca eu as intelege ceva din asta ).

Nici nu stiu de unde sa incep..aaa ok, de la sandstorm of serenity.S-a terminat.Nu urat, dar s-a terminat.Si sincer sa fiu nu am multe sa-i reprosez…desi in unele discutii am fost cam vehement fata de ea.In 2 luni mi-a oferit foarte multe si mi-a fost alaturi asa cum a putut mai bine.Ca sa nu mai spun ca am impartit cu ea 3 din cele mai frumoase experiente din viata mea..in ordinea numerelor de pe tricou:

1.Mi-a organizat o petrecere surpriza de ziua mea.O chestie care nu mi s-a mai intamplat si care a fost ceva ce visam de mult.M-am simtit minunat sa am cei mai apropiati prieteni langa mine intr-un moment destul de trist pt mine..caci la cateva saptamani dupa am terminat oficial facultatea.Am fost dus la strand in Crangasi sub pretextul ca voi juca baschet.Si acolo erau toti…cu mese aduse de pe la firma, cu lazi frigorifice, cu gratar, cu administratorul strandului blatuit(care a tinut sa-mi ureze personal un calduros la multi ani), cu vin si vodca, bere si veselie.Si le multumesc din suflet ca au fost acolo si ca fiecare a participat cu ceva.

2.Vama…am mai scris despre ea si voi mai scrie.Acolo boemul din mine a iesit in intregime la suprafata…eram si eu un mic vamaiot cu scoica-ntre degetele de la picioare…Iar Vama va ramane de aici incolo unul din locurile mele preferate…Papa bun la Shoni, berea buna pe plaja, oamenii buni de conversatie peste tot si shot-urile de Jager la Stuf.Si peste tot muzica buna.Genial!

3.Za shit.No, no….. i mean ZA SHIT!!!Dream Theater live..la 2 ani dupa ce am descoperit aceasta formatie( fie vorba intre noi o ascult cam in continuu de atunci ).Iar pe 3 iulie i-am vazut live…La Kaliakra Rock Fest la bulgari.Mi-am facut si prieteni…am mancat si un fel de mic/carnat la gratar cu un condiment ciudat in el, am vorbit si in romaneste cu un hotelier de pe acolo, am platit si cu leva, am vazut si masini de Bucuresti la festival.Sute de corturi, in fata unui stadion care la 9 seara avea 20000 de mii de oameni si un Lars la 5 metri de scena.Am fost acolo, in primele randuri sa-i vad pe Portnoy si Petrucci ( dupa parerea mea cel mai bun baterist si cel mai bun chitarist din lume ) si mai ca nu mi-am dat drumu’ cand au inceput sa cante..si culmea, au deschis cu melodia mea preferata…20000 de oameni tipand in timp ce simteam fiecare lovitura in toba bass in piept.Asta cred ca a fost cel mai frumos moment al anului.Si-i multumesc ca m-a dus acolo…si-i multumesc si Lillastjarnei ca mi-a facut acest cadou.

Aveti aici inceputul concertului ( le vreo 10 metri mai in spate) . Scuzati calitatea, dar alt video mai relevant nu am gasit.

Au fost 2 luni frumoase din multe puncte de vedere…sunt multe altele de povestit…dar asta in post-urile viitoare…

P.S.:nu credeam sa spun asta vreodata…dar I kinda missed blogging…

Suntem aici

Nu a murit nimeni. Nici blogul, nici eu, nici Lars, si nici nu ne-am lasat de blogul asta. Singura problema este ca am fost luati cu niste treburi care au facut totul de asa natura incat sa luam o pauza. Atata tot. Mie personal, imi pare rau, si stiu ca si lui Lars ii pare rau ca nu am mai scris pe aici. Si ca sa va spun totul de la inceput, prima problema a fost ca ne-am mutat hostul de pe un server pe altul. Si dupa mutarea asta au aparut niste probleme. Probleme care l-au afectat serios pe Lars, practic nu avea acces la blog. Apoi, au fost alte probleme… despre care o sa vorbim cu alta ocazie.

Deci, nu a murit nimeni si o sa venim cu posturi noi si proaspete cat mai curand.

PROBLEME TEHNICE!

Au aparut niste probleme tehnice care nu tin de noi. Ideea este ca ceea ce s-a intamplat pe blog in ultimile 2 zile deocamdata a disparut. Asta inseamna posturi si comentarii. Nimeni nu a sters nimic. Problema o sa se rezolve la un moment dat, in cursul zilei de azi sper eu. Este posibil ca accesand adresa noastra sa va dea request time out, adica sa nu mearga pagina. No worries. Totul va reveni la normal curand.

Imi pare rau ca azi nu prea va fi activitate pe aici.

LATER EDIT: PROBLEMELE TEHNICE SE PARE CA S-AU REZOLVAT. INAFARA DE O ORDINE CAM DUBIOASA A UNOR COMENTARII LA ULTIMILE 2 ARTICOLE SI DE DISPARITIA A 3 VOTURI DIN POLL, NU S-A SCHIMBAT NIMIC. CINE VEDE TEXTUL ASTA CU ROSU POATE SA STEA LINISTIT CA E TOTUL OK. E POSIBIL CA ALTII INCA SA VADA ALTCEVA.

Eşti mândră de sânii tăi?

Da? Foarte bine! Aşa si trebuie!

Nu??? De ce? Sunt prea mici? Sunt lăsaţi? Sunt… moi? Nu sunt deloc? Şi care e problema? Treaba cu 90-60-90 e doar în reviste, e doar pentru fotomodele, e doar pentru acele femei cărora mărimilea acestea deschid nişte uşi (vis-a-vis de profesie…sau nu).

Sunt mulţi bărbăţi pentru care nu contează forma, mărimea sau consistenţa. Cei ce spun “nu” unei femei doar pentru că are sânii nepotriviţi vor doar sex cu un standard, nu cu femeia respectivă.

Am avut parte de sâni de toate categoriile… şi nu pot spune că nevasta mea mi-ar plăcea să aibă sânii fix într-un anume fel. Ce e asta? O femeie ştie să fie frumoasă oricum. Sau ar trebui să ştie. Mă rog, aproape oricum. Dacă ar avea un picior mai scurt… nu ştiu cum ar putea ascunde chestia asta.

I-am spus unei femei care avea sânii relativ mici şi cu o formă uşor dubioasă că are sâni frumoşi. Şi nu am minţit-o. Aşa i-am văzut eu în momentul acela. S-a supărat pe mine crezînd că fac mişto, ea avînd un complex din cauza sânilor.

Multe femei au un complex din cauza asta… dar nu am văzut una care să zică… “ăştia sunt, iţi plac bine, nu-ţi plac… sănătate şi la gară!”

Am avut o femeie care avea sânii mari, uriaşi… şi iniţial m-am bucurat. uuu big boobs. Apoi să-mi dau seama că ei (sânii), nu influenţau cu nimic, nici nopţile de sex, nici relaţia de zi cu zi, nici nimic.

Din punctul meu de vedere, silicoanele s-au inventat doar pentru ca femeile să reuşească sa scape de anumite complexe. Şi pentru filmele porno. Văd diverse dive, cu ditamai ugerele (a se citi sânii ultra siliconaţi), şi automat, in sinea mea imi zic “fake“.

Aşa că, ladies, învăţaţi mai bine să fiţi mândre de sânii voştrii şi să ştiţi să îi purtaţi. Vedeţi aici că se poate.

Raku – Doi (Rezistenţa)

Raku – Doi

Am multe de spus, dar din cauza faptului ca parca prea vor sa iasa toata odata nu iese nimic altceva decat un ghiveci. Piesa asta, un amalgam de idei si situatii, descrie destul de bine ceea ce as fi vrut eu sa zic. Sunt trist pentru ca nu pot sa ma exprim acum, ca tin atatea lucruri in mine si ca nu sunt capabil sa pornesc odata in a-mi rezolva toate problemele si de a o apuca pe un alt drum. Nu sunt multumit de ceea ce sunt si mai ales de cum sunt, dar stiu macar in ce directie vreau sa o apuc. Vreau sa ies cat mai repede din starea asta de hibernare.

Cumpara albumul Raku in original.

Vatican Press Release

“Be all Women informed that lying in bed, naked, entangled with somebody and screaming: *Oh my God * *Oh my God * *Oh my God * will NOT be considered PRAYING.“

Durex Performa (banc)

paddypower: I saw these condoms…
paddypower: the inside is lined with some chemical that numbs your dick
paddypower: so you can last longer
Mongrel: or wear it inside out, and you don’t even have to wake her up

Citeste cu atentie!

Am primit de la Ciupercutza (multumesc pe aceasta ocazie) doua linkuri funny (aparent funny), despre sfaturi si greseli in pat. Nu sunt plictisitoarele sfaturi din reviste gen Bravo, sau Femeia, Povestea ta sau mai stiu eu ce. Sunt sfaturi bazate pe greselile majore care se fac in pat, atat de el, cat si de ea puse intr-o nuanta hazlie.

Greseli pe care le fac femeile in pat.

Greseli pe care le fac barbatii in pat.

Femeie, nu ezita sa te analizezi si data viitoare sa incerci sa tii cont de sfaturile astea. Eu m-as simti mai bine.

Wii adica… Shii

Hai să încercăm să nu mai discriminăm în niciun fel femeia.