Good luck Chuck sau bad luck blog…
Putini prieteni stiu de acest blog…Iar cei care stiu de el impart o parere; si anume aceea ca sunt prea trist, sau ca scriu prea trist, sau ca ma las afectat prea tare de ceea ce se intampla in jurul meu, in viata mea.
Poate au dreptate.Dar ceea ce nu stiu sau nu realizeaza ei e faptul ca nimic nu-mi iese de vreo cateva luni.De ce nu stiu?Pentru ca nu sunt foarte deschis in a-mi impartasi problemele cu cei din jur.Nu ma ajuta la nimic sa verbalizez.
-”Hai descarca-te..”
-Uraaaa!!!Asta inseamna ca daca stau 10 minute sa-ti explic ce am pe suflet in secunda in care am terminat toate vor disparea? Ca brusc nu voi mai fi good-luck-Chuck si toate fostele mele nu se vor marita cu urmatorul lasandu-ma pe mine sa balesc la fericirea lor? Ca o sa-mi dau seama daca sa-mi urmez visul pe care-l am de cand eram copil si o sa devin medic desi mi-ar fi imposibil sa ma intretin dintr-un salariu de rezident? Sau ca pot avea puterea sa aleg o cariera in farmaceutice in care sa fiu bine platit si sa nu raman cu regretul ca am lasat halatul pentru un costum? Sa pot sa am timpul pentru a lucra si a si termina facultatea? Sa pot sa-mi gasesc un job care sa-mi permita un program mai lejer pana-s toamna…orice…nu vreau neaparat sa fiu iar manager (ca deh, am fost si din ala-cea mai proasta alegere sa dai vrabia din mana pe cioara de pe gard). Ca mama se va simti brusc mai bine? Ca “prietenii” imi vor redeveni prieteni? Ca voi fi fericit?
Fuck off! Si pentru cultura voastra generala, o regula din psihoterapie spune clar ca : Daca iti faci interlocutorul sa-si deschida sufletul, incearca sa-i dai si niste directii…nu-l lasa cu toti demonii pe afara.Pe romaneste: “O sa fie bine” nu e nici de un real ajutor si nici indicat…
Uite ca am verbalizat…ce bine…Dar parca ceva s-a schimbat.Increderea in mine.Pentru ca numai eu pot sa rezolv tot.Recunosc, mi-ar placea sa simt pe cineva intr-adevar aproape in momentele astea.Dar nu e nimeni.Asa ca am avut ceva timp sa ma uit si-n oglinda.Iar pe langa spume la gura si flacari din nas pastrez o sclipire in ochi ca voi reusi sa trec peste tot.Intre timp, daca nu vreti sa stati aproape, sa-mi suportati post-urile triste, dramatico-poetico-lacrimogeno-suparate, post-urile in care regret, in care-mi cer scuze, in care imi hiper-analizez starile sufletesti, sunteti poftiti sa cautati ceva mai superficial, mai usor de digerat, mai dulce…Iar daca v-a placut, scrieti-mi un mail, dati-va cu parerea si…mai poftiti si alta data.
Aboneaza-te!
Stai la curent cu ultimile articole postate de noi!Aboneaza-te prin:
Related posts:
All we need is just a little patience… - Asa ceva nu e posibil...sunt obisnuit ca viata mea sa ia intorsaturi ciudate...dar nici chiar...Internet dating sau clubul grasilor anonimi… - Un sport atat de incitant si totusi care-ti poate aduce satisfactii foarte mari. Desi cateodata...
Thorr fast fingers - Am găsit pe un blog tare drăguţ un link către un concurs de degete rapide....
Parfumul ei - Nu am o obsesie pentru parfumul ei. Ma impresioneaza dar nu atat de tare incat...
Suntem aici - Nu a murit nimeni. Nici blogul, nici eu, nici Lars, si nici nu ne-am lasat...
7 Responses to “Good luck Chuck sau bad luck blog…”
Leave a Reply
Loading ...
jolie on May 12th, 2009
racii sunt puternici, asa ca treci in tabara optimistilor incurabili.
Anna on May 12th, 2009
eu citesc mereu ce insemnezi pe aici (cam rar, lately) insa am avut impresia ca nu doresti comentarii, caci aveam senzatia ca vorbesc singura si ma bag eu cu blogul in seama, pentru ca nimeni nu parea deschis la dialog…
si eu imi folosesc blogul pt un soi de verbalizare a lucrurilor care ma framanta. si de cand fac asta fie cu mine si atat, fie prin intermediul blogului si, automat, cu destui straini…, am ajuns la concluzia ca lamentarea inutila si prelungita in fata prietenilor(pe care o practicam in trecut, mai ales la indemnul lor amical de a-mi deschide inima….- bullshit, anyway) dauneaza grav prieteniei.
Iar asa e mult, mult mai bine. Si se vede. Si se simte.
(dar inca se simt si reverberatiile vremurilor cand mi-am deschis prea tare inima si si cand eu eram ok, apoi, pansata si fericita, ei tot mai rumegau motivele problemei…)
Thorr on May 13th, 2009
adica pe mine nu ma citesti? Devin… invidios!
Anna on May 13th, 2009
Pai nu-i adevaraaaaaat, Thorr!
ca scrieti atat de uman. hihihi
Dar era postul lui Lars, de aia am scris la “singular”, insa e valabil pentru amandoi.
Mai ales ca si tie ti-am lasat ieri comment si mi-am exprimat recunostinta
Thorr on May 13th, 2009
multumim mult pentru aprecieri. nu mai sunt invidios.
lillastjarna on May 13th, 2009
http://www.youtube.com/watch?v=gmxsyWjvBLE
Lars, stii si tu ca, dc medicina este pasiunea ta unica pe care vrei sa o urmezi mai departe, atunci solutia este sa te apuci de invatat ptr rezidentiat & in paralel sa aplici ptr un job minor (de genul: facut revista presei ptr domeniul medical, sau alte chestii adiacente) care sa te ajute sa supravietuiesti & sa nu iti ocupe mult timp.
Dupa ce afli unde ai fost repartizat atunci poti sa gasesti solutii legate de surse de venit suplimentar care sa corespunda programului sau, dc chiar nu merge, iti bagi piciorul si aplici ptr joburi in farma.
Dar macar ai incercat.
Nu e nevoie sa iti spuna nimeni nimic, sau sa iti ofere pe tava o solutie magica ce sa-ti rezolve toate problemele.
Stii si tu toate astea, numai ca esti perfect constient ca aceasta cale, descrisa mai sus, presupune un mare efort din partea ta.
OchiAlbastri » All we need is just a little patience… on August 31st, 2009
[...] emotionala a vietii mele: in cazul meu, ele au ramas cu urmatorul..4 ever..adica suntem si noi 2 good luck chuck).In continuare nimic anormal…dar acum vine si partea interesanta: stiti care a fost cea mai [...]