Lars, stii si tu ca, dc medicina este pasiunea ta unica pe care vrei sa o urmezi mai departe, atunci solutia este sa te apuci de invatat ptr rezidentiat & in paralel sa aplici ptr un job minor (de genul: facut revista presei ptr domeniul medical, sau alte chestii adiacente) care sa te ajute sa supravietuiesti & sa nu iti ocupe mult timp.

Dupa ce afli unde ai fost repartizat atunci poti sa gasesti solutii legate de surse de venit suplimentar care sa corespunda programului sau, dc chiar nu merge, iti bagi piciorul si aplici ptr joburi in farma.

Dar macar ai incercat.

Nu e nevoie sa iti spuna nimeni nimic, sau sa iti ofere pe tava o solutie magica ce sa-ti rezolve toate problemele.

Stii si tu toate astea, numai ca esti perfect constient ca aceasta cale, descrisa mai sus, presupune un mare efort din partea ta.

si eu imi folosesc blogul pt un soi de verbalizare a lucrurilor care ma framanta. si de cand fac asta fie cu mine si atat, fie prin intermediul blogului si, automat, cu destui straini…, am ajuns la concluzia ca lamentarea inutila si prelungita in fata prietenilor(pe care o practicam in trecut, mai ales la indemnul lor amical de a-mi deschide inima….- bullshit, anyway) dauneaza grav prieteniei.
Iar asa e mult, mult mai bine. Si se vede. Si se simte.
(dar inca se simt si reverberatiile vremurilor cand mi-am deschis prea tare inima si si cand eu eram ok, apoi, pansata si fericita, ei tot mai rumegau motivele problemei…)