Nu te enerva

Asta trebuie să-mi spun de fiecare dată când ea mă enervează, când ea nu ştie ce vrea, când e indecisă, când joacă teatru ieftin, când încearcă să pară ceea ce nu este. Şi de cele mai multe ori, nervozitatea îmi trece repede, îmi dau două palme (la figurat) şi-mi văd de treabă în continuare. Problema este atunci când mă enervez când sunt la volan. Atunci e grav, pentru că imi vărs nervii pe maşină. Săraca trebuie să atingă suta mai repede decât scrie în cartea tehnică, cauciucurile trebuie să scârţâie la plecare şi eventual şi într-a doua, vitezele trebuie să se schimbe la fel de repede ca la o maşină de curse, acul turometrului trebuie să ajungă în zona roşie.

Totul se termină când dau în prima groapa şi mă înteapă inima şi mă gândesc că de ce tre să sufere cineva/ceva ce nu a greşit niciodată din proprie iniţiativă din cauza cuiva care greşeşte din proprie iniţiativă? De ce trebuie să-ţi verşi nervii pe altcineva/altceva decât persoana care ţi i-a provocat? De ce trebuie să ai nervi? De ce nu poţi să înveţi, sau macar să ţii minte, că acea persoană nu ştie să facă nimic bine înafară de a fi campioana… la enervat?

Nu, nu mi-a stricat zilele de Paşti, dar era pe aproape. După aproape un an, am reuşit să o pot privi ca pe un obiect. Şi atunci când m-a enervat, când eram în maşina, doar am plecat în trombă, apoi m-am calmat schimbând-o pe a doua. Mi-am dat seama că NU MERITA!

---

---

Related posts:

No related posts -