Femeia vulnerabila

Fereste-te de ea ca oricum ai da-o (lua-o) ai de pierdut. Adica?

Hai sa o luam cu inceputul. Avem o tipa vulnerabila din anumite puncte de vedere (tocmai ce a iesit dintr-o relatie lunga ce s-a terminat urat, are o perioada proasta, nu are incredere in ea, etc). Si tu vrei sa o agati cumva. Intamplator, o prietena de-a ei iti spune ca este asa si pe dincolo, si tocmai ce-ti dai seama ca este cu adevarat vulnerabila la orice semn de afectiune din partea ta.

O combini orice ar fi. Ideea este sa ii acorzi toata atentia din lume, sa fi cat mai politicos si sa ii arati ca ea este lucrul cel mai bun ce ti s-a intamplat. Daca satisfaci aceste conditii, este a ta. Cand se simte ea iar femeia puternica, independenta, fara probleme la mansarda si cu toate lucrurile asezate in ordine, treaba poate lua doar doua intorsaturi:

1. Realizeaza ca i-ai fost un sprijin bun, ca ai ajutat-o si ai sustinut-o si-ti da papucii. Da, s-a folosit de tine si acum nu mai are nevoie. Te simti ca un cacat, ca un obiect folosit si aruncat intr-un dulap. De obicei, iti transmite ca nu mai are nevoie de tine printr-o criza sau o cearta monstru ca sa nu te prinzi de motivul adevarat. Dar nu te lasa sa pleci definitiv din viata ei, nu nu! Iti mai arunca din cand in cand cate o pastila, o firimitura si te tine EFECTIV de prost. Cine stie cand o sa aiba iar nevoie de sprijinul tau?

2. Realizeaza ca i-ai fost un sprijin bun, etc, etc si devine dependenta de tine. Dependenta la modul in care nu poate sa traiasca fara prezenta ta. Ajunge sa fie sufocanta, sa iti ocupe tot timpul, sa gandeasca ea intotdeauna pentru amandoi. Si de aici incolo nu mai vezi bere cu baietii, nu mai vezi sa te joci la calculator cu orele, nu mai vezi weekenduri in care sa freci, efectiv, pula, etc.

Cine are de castigat din toata povestea asta? Ea! Tu? …mai putin.

Guess who?

In primul rand vreau sa-mi cer scuze celor care ne citeau pentru aceasta perioada de inactivitate.Eu n-am putut pur si simplu sa ma loghez pe el vreo luna jumate ( Thorr mi-a explicat ca a fost ceva legat de propagarea de dns-uri..parca eu as intelege ceva din asta ).

Nici nu stiu de unde sa incep..aaa ok, de la sandstorm of serenity.S-a terminat.Nu urat, dar s-a terminat.Si sincer sa fiu nu am multe sa-i reprosez…desi in unele discutii am fost cam vehement fata de ea.In 2 luni mi-a oferit foarte multe si mi-a fost alaturi asa cum a putut mai bine.Ca sa nu mai spun ca am impartit cu ea 3 din cele mai frumoase experiente din viata mea..in ordinea numerelor de pe tricou:

1.Mi-a organizat o petrecere surpriza de ziua mea.O chestie care nu mi s-a mai intamplat si care a fost ceva ce visam de mult.M-am simtit minunat sa am cei mai apropiati prieteni langa mine intr-un moment destul de trist pt mine..caci la cateva saptamani dupa am terminat oficial facultatea.Am fost dus la strand in Crangasi sub pretextul ca voi juca baschet.Si acolo erau toti…cu mese aduse de pe la firma, cu lazi frigorifice, cu gratar, cu administratorul strandului blatuit(care a tinut sa-mi ureze personal un calduros la multi ani), cu vin si vodca, bere si veselie.Si le multumesc din suflet ca au fost acolo si ca fiecare a participat cu ceva.

2.Vama…am mai scris despre ea si voi mai scrie.Acolo boemul din mine a iesit in intregime la suprafata…eram si eu un mic vamaiot cu scoica-ntre degetele de la picioare…Iar Vama va ramane de aici incolo unul din locurile mele preferate…Papa bun la Shoni, berea buna pe plaja, oamenii buni de conversatie peste tot si shot-urile de Jager la Stuf.Si peste tot muzica buna.Genial!

3.Za shit.No, no….. i mean ZA SHIT!!!Dream Theater live..la 2 ani dupa ce am descoperit aceasta formatie( fie vorba intre noi o ascult cam in continuu de atunci ).Iar pe 3 iulie i-am vazut live…La Kaliakra Rock Fest la bulgari.Mi-am facut si prieteni…am mancat si un fel de mic/carnat la gratar cu un condiment ciudat in el, am vorbit si in romaneste cu un hotelier de pe acolo, am platit si cu leva, am vazut si masini de Bucuresti la festival.Sute de corturi, in fata unui stadion care la 9 seara avea 20000 de mii de oameni si un Lars la 5 metri de scena.Am fost acolo, in primele randuri sa-i vad pe Portnoy si Petrucci ( dupa parerea mea cel mai bun baterist si cel mai bun chitarist din lume ) si mai ca nu mi-am dat drumu’ cand au inceput sa cante..si culmea, au deschis cu melodia mea preferata…20000 de oameni tipand in timp ce simteam fiecare lovitura in toba bass in piept.Asta cred ca a fost cel mai frumos moment al anului.Si-i multumesc ca m-a dus acolo…si-i multumesc si Lillastjarnei ca mi-a facut acest cadou.

Aveti aici inceputul concertului ( le vreo 10 metri mai in spate) . Scuzati calitatea, dar alt video mai relevant nu am gasit.

Au fost 2 luni frumoase din multe puncte de vedere…sunt multe altele de povestit…dar asta in post-urile viitoare…

P.S.:nu credeam sa spun asta vreodata…dar I kinda missed blogging…

Suntem aici

Nu a murit nimeni. Nici blogul, nici eu, nici Lars, si nici nu ne-am lasat de blogul asta. Singura problema este ca am fost luati cu niste treburi care au facut totul de asa natura incat sa luam o pauza. Atata tot. Mie personal, imi pare rau, si stiu ca si lui Lars ii pare rau ca nu am mai scris pe aici. Si ca sa va spun totul de la inceput, prima problema a fost ca ne-am mutat hostul de pe un server pe altul. Si dupa mutarea asta au aparut niste probleme. Probleme care l-au afectat serios pe Lars, practic nu avea acces la blog. Apoi, au fost alte probleme… despre care o sa vorbim cu alta ocazie.

Deci, nu a murit nimeni si o sa venim cu posturi noi si proaspete cat mai curand.

Sandstorm of serenity

Asta traiesc de vreo zece zile incoace…o furtuna de nisip care m-a trezit la viata.Care m-a facut sa zambesc si care a reusit sa ma traga in spate cateva momente dandu-mi energia sa fac tot asa cum as fi vrut sa fac.

Totul a inceput cu un simpla intrebare de la Thorr: Cineva vrea sa te cunoasca..Vrei sa iesi cu ea? Ce era sa zic? Nu? Asa ca m-am pregatit psihologic pentru un blind date care, din propria experienta credeam ca va ajunge in mod sigur un post pe blog la capitolul “despre celelalte”.Aveam pana si un titlu: “exit strategies for dummies”. Asta pentru ca ma asteptam la un fiasco total…

S-a dovedit a fi o seara foarte lunga in care pe rand am trecut de la circumspect la interesat trecand prin mirat, admirativ, zambitor…si alte vreo 20 de stari pe care nu le pot descrie aici.Iar seara s-a terminat la vreo 5 dimineata realizand ca am stat de vorba vreo 8 ore si ca tot mai vreau…sa aflu, sa o cunosc, sa fiu langa ea.Asa ca am iesit si a doua si a treia oara, pana cand m-am trezit uimit intr-o stare de liniste si calm.Brusc rotitele din capul meu s-au oprit si soriceii de pe ele sorbeau incet dintr-un cocktail fascinati de femeia de langa.Nu ma bazaia nimic in capul meu, nu imi mai era frica, nu ma mai simteam singur.Avea sens si se potrivea ca o manusa starii mele de spirit…revelatiilor si concluziilor psihoterapeutice la care ma chinuisem atata timp sa ajung.Si e atat de usor…

Apoi, weekend-ul…am plecat amandoi la mare, in Vama.O statiune pe care n-am avut niciodata ocazia sa o vad sau sa o simt pe pielea mea.Nu intelegeam spiritul ei sau ceea ce-ti poate oferi.Si nu eram pregatit pentru trip-ul mental pe care urma sa-l traiesc.M-am trezit pe plaja, intr-o liniste fantastica, privind o mare atat de calma, cu un soare atat de bland…Nu mai simtisem niciodata asta.Pur si simplu nu-mi amintesc cand am fost ultima oara atat de…amortit, de relaxat.Nu simteam obligatia niciunui cuvant, totul se intelegea de la sine si totul avea sens.Toata lupta mea si toate bataliile considerate pierdute…toate autopsiile mentale facute in ultimii ani.

Si a venit seara: un dus si inapoi pe plaja, la Stuf.Muzica buna, dar cunoscuta din Club A sau Expirat.Oameni de toate felurile care se simteau bine.Nimic deosebit…Pana a inceput vantul.O furtuna de nisip cum rar vezi la mare, un vant de te lua pe sus.Dar nimeni nu s-a miscat…Toata lumea, inclusiv eu, isi bea berea in continuare si dansa.Pur si simplu lasai capul pe spate si lasai vantul sa te bata.Parca eram pe alta planeta.Era ceva greu de descris in cuvinte, o stare semi-halucinogena care iti cuprindea tot corpul.Era liniste.Dupa mult timp.Asta era: o furtuna de liniste…

Care continua si acum.Merge si nu trebuie impinsa sau trasa, nu cere de mancare sau explicatii interminabile.M-am intors in Bucuresti si am rezolvat tot…Am gasit din neant posibilitatea sa practic ceea ce am visat si sa am parte totusi si de o viata decenta.Asa ca in vreo 8-10 luni voi spune “auf wiedersehen”  … Plec, dar furtuna de liniste o iau cu mine.

PROBLEME TEHNICE!

Au aparut niste probleme tehnice care nu tin de noi. Ideea este ca ceea ce s-a intamplat pe blog in ultimile 2 zile deocamdata a disparut. Asta inseamna posturi si comentarii. Nimeni nu a sters nimic. Problema o sa se rezolve la un moment dat, in cursul zilei de azi sper eu. Este posibil ca accesand adresa noastra sa va dea request time out, adica sa nu mearga pagina. No worries. Totul va reveni la normal curand.

Imi pare rau ca azi nu prea va fi activitate pe aici.

LATER EDIT: PROBLEMELE TEHNICE SE PARE CA S-AU REZOLVAT. INAFARA DE O ORDINE CAM DUBIOASA A UNOR COMENTARII LA ULTIMILE 2 ARTICOLE SI DE DISPARITIA A 3 VOTURI DIN POLL, NU S-A SCHIMBAT NIMIC. CINE VEDE TEXTUL ASTA CU ROSU POATE SA STEA LINISTIT CA E TOTUL OK. E POSIBIL CA ALTII INCA SA VADA ALTCEVA.

If you wear that velvet dress…

Am ascultat melodia asta acum cateva zile din nou, dupa 6 ani…Nu pentru ca n-as fi vrut s-o mai ascult ci pur si simplu pentru ca am tendinta de a descoperi mereu cate o formatie noua care-mi place si pe care ajung s-o studiez pana la cel mai mic amanunt.Asta e, sunt un mic obsedat de muzica si faptul asta, combinat cu micile mele tendinte obsesiv-compulsive, m-au facut s-o uit…

Dar mi-am adus aminte de ea…de tot albumul de fapt.Si ascultand-o mi-au revenit in minte bucati dintr-o perioada in care incepeam sa inteleg si eu despre ce e vorba in viata si mai ales de un fapt care mi-a marcat personalitatea.Mi-am dat seama ca nu 20 de femei o data ma pot face fericit, ci una singura care sa fie TOT sau TOATE.Iubita, amanta, prietena…pe care sa o simt alaturi in fiecare clipa…de care sa nu ma mai satur sa o sarut sa o privesc…sa-mi vina sa-i rup hainele de pe ea la 5 minute dupa ce s-a imbracat…sa o iau in brate cand e trista…sa-i simt rasuflarea cand doarme.

Albumul e scos in 1997…asta inseamna ca de 12 ani tot caut.Mai intai bajbait si stangaci, pueril si imatur, nehotarat si fara discernamant, apoi invatand ce inseamna rabdarea, sacrificiul, dorinta, idiotenia…reprosul, gelozia, verbul a insela si verbul a iubi.Ani in care am crescut cautand-o pe EA trecand prin zeci de femei alaturi de care am trait cele mai frumoase momente si dupa, cele mai mari depresii.Intr-o sinusoida atat de greu de stapanit la inceput…acum acceptata si asteptata.

Acum stiu coordonatele sinusoidei…stiu ca nu poti ramane pe fundul ei mult timp…intotdeauna stie cum sa se ridice singura, luandu-te si pe tine cu ea.Facandu-te sa speri din nou, sa te indragostesti, sa speri, sa visezi, sa crezi ca aici te vei opri…ca EA e!Dar stiu acum ca Ea nu exista…am invatat ca Utopia e doar o carte a lui Morus iar femeia de langa tine e doar cea cu care ale carei defecte  poti trai.Am invatat ca orice fata are si un verso si orice fata ascunde ceva dedesubt.Am invatat ca nu le poti avea pe toate si ca trebuie sa te bucuri de orice moment alaturi de cea pe care o iubesti…sa lasi gelozia la o parte(ca nu face altceva decat sa o indeparteze), sa lasi reprosul, minciuna, nervii.Am invatat ca orice se poate discuta si fara sa ridici tonul, iar daca-l ridica ea, n-o judeca…ia-o-n brate…Am invatat sa impart si ca trebuie sa impart si bune si rele.Am invatat sa ascult…

Si totusi nu e nimeni.Stai si te gandesti ca prostu’ ca uite dom’le ce rateaza unele.Fals!Daca nu e, nu e dintr-un motiv pe care trebuie sa-l cauti, sa ti-l explici si apoi sa-ti insusesti lectia.Toate se intampla cu un rost…iar EA va veni cand vei fi pregatit, cand o s-o meriti…Iar cand o gasesti, lasa-ti mandria si armele deoparte, aminteste-ti ce ai invatat si iubeste-o…Poate te vei insela, iar daca nu va fi EA, va fi altcineva…caci “the spiral never ends” dar “never” e un cuvant atat de categoric…Si toata lumea stie ca nimic nu e categoric pe lumea asta

Femeie moarta dupa pula

ATENTIE! CONTINE TERMENI PE CARE UNII II POT CONSIDERA VULGARI!

Lars vorbea despre Fuck Buddies. Sunt perfect de acord cu conceptul si chiar sunt adeptul la asa ceva. De ce este totusi titlul meu atat de dur? Pentru ca unele femei ajung sa treaca peste ideea de hai sa ne futem de dragul de a ne fute sau hai sa ne futem ca imi place cum ma futi tu sau hai sa ne futem ca m-am plictisit de al meu, si ajung sa fie obsedate dupa o pula PUNCT.

Ea, cea despre care vorbesc, este o fosta. Relatia cu ea a fost mai mult decat ok si am ramas cu amintiri foarte placute. Mai mult decat atat, sexul intre noi intotdeauna a fost genial. Dupa despartire, am ramas in relatii relativ bune, mai beam o cafea impreuna, mai petreceam o noapte in acelasi pat, etc. Se face ca domnisoara sa isi faca un prieten stabil, fata de care are sentimente si cu care isi doreste o relatie cat mai lunga si infloritoare. Nimic rau in chestia asta. Chiar de apreciat, nu?

Ideea este ca de la un timp, prietenul ei isi neglijeaza datoria de mascul futacios si o cam tine pe bara. Si ea ce face? Suna un prieten…logic. Nu inainte de a incerca sa rezolve problema in familie. Dar fara rezultat totusi.

Ei bine, saptamana trecuta imi zice ca vrea neaparat sa ne vedem. Cum e si normal, accept. Ce barbat ar zice nu la asa ceva? Problema apare tocmai acum cand ii zic ca am weekendul ocupat si ca o lasam pe saptamana viitoare. Nu va zic ca ma suna in weekend… auzi, esti acasa? ca al meu e plecat la piata doua ore si nu mai poooot!!!. Nu, nu am putut. Apoi, incep mesaje cum ca trebuie neaparat sa ne vedem. Azi (luni) toata ziua am vorbit numai despre chestia asta. A trebuit sa-mi fac timp pentru asa ceva. Prietenii la nevoie se cunosc, nu?. Spre deosebire de ceea ce eram eu obisnuit… a venit la mine, ne-am dezbracat si poc-buf-trosc, stai, pauza, nu, poc-poc-buf-buf-trosc-trosc. Nu a fost ceea ce imi placea mie sa spun odinioara ca ar fi quality moments. A fost ceva pur somatic (Lars, asta e termenul corect?).

Initial m-am simtit folosit, si poate chiar asa a fost, dar, atata timp cat sexul a fost ok, nu vad de ce m-as vaita.

Oare mi se pare mie ca exagerez cu titlul sau chiar e putin cam deplasat?

P.S. Tipa nu este o femeie usoara sau neserioasa… ci pur si simplu ii place sexul.

Azi am fost vesel…

Nu stiu exact de ce…dar m-am simtit foarte bine azi.Am luat examenul, m-am impacat cu administratoru’ de bloc, am recuperat din somn…Banalitati pentru ca nu cred ca aceste intamplari sunt sursa zambetului meu.Cred ca totul a venit de la faptul ca recunoscandu-mi greselile din ultima vreme ( ca deh, doar nu credeati ca nu am nicio vina pentru situatia actuala ) si gandind un pic la rece, mi-am dat seama de un lucru: I’m not a bad man!

Spuneam in alt post ca nu mai am rabdare…si azi mi-am dat seama ca numai avand rabdare pot sa rezolv tot.Usor, pe rand si simt de raspundere.Toate se intampla cu un rost, iar el exista si n-o sa-l pot vedea niciodata daca nu ma dau 3 metri in spate…daca nu ma calmez.

Si asta am inceput sa fac azi.M-am dat putin in spate si aducandu-mi aminte ca nu stau deloc bine la capitolul multitasking, le-am luat pe rand.M-am trezit, m-am dus la spital, am dat examenul, l-am luat…Si confu’ m-a intrebat:  “Ce specializare ai vrea sa faci?”.Iar eu, fara sa stau mult pe ganduri, am raspuns: “Psihiatrie”.M-am chinuit in ultimele luni sa-mi dau seama ce vreau sa fac in viata, aducandu-mi argumente pro si contra pentru a profesa medicina.Incepand cu financiar, posibilitati de promovare, punere in valoare a calitatilor mele, timp, investitie…si lista poate continua.Am variat intre brandig farmaceutic si vreo 20 de specializari. Nu am despicat firul in 4…ci in 4000 de argumente logice si pragmatice, uitand un lucru despre mine.In profunzime, nu sunt un om deloc cerebral.Am scos pragmatismul si logica la suprafata in ultimii ani doar pentru a ma proteja, incercand sa ingrop o parte din mine care culmea, ma reprezinta cel mai bine.Iar azi, dupa multa vreme, am raspuns cu sufletul…

Si am zambit.Mi-am dar seama ca incet-incet trebuie sa-L scot din nou afara.Pe Lars cel visator, boem, in fata caruia oamenii se deschid si se simt in siguranta…Si sa-l las la o parte pe cel pragmatic, inchis, rece, critic si circumspect fata de tot ce e in jurul lui.Poate ca fix pragmatismul asta m-a adus in starea descrisa acum cateva zile.Poate ca din cauza lui sunt singur.Pentru ca el, criticand atat si laudandu-se cu noile sale experiente de viata, cu maturitatea lui, cu cunostiintele sale, functiile lui … i-a indepartat pe ceilalti.Si mai ales pe cele de langa mine.Pentru ca nimeni, desi cunoscand cum sunt eu cu adevarat in interior, n-ar fi putut sa stea langa un om atat de dur, atat de critic, atat de incruntat.

Poate asta e scopul tuturor lucrurilor…nu numai sa ma cunosc si sa ma impac cu mine… ci sa invat din nou sa am rabdare, sa am incredere, sa las garda jos…sa zambesc.Si uite asa, incet incet, poate mi se vor umple si golurile.POATE…Dar pana la urma, de ce poti fi cu adevarat sigur daca nu incerci?

Good luck Chuck sau bad luck blog…

Putini prieteni stiu de acest blog…Iar cei care stiu de el impart o parere; si anume aceea ca sunt prea trist, sau ca scriu prea trist, sau ca ma las afectat prea tare de ceea ce se intampla in jurul meu, in viata mea.

Poate au dreptate.Dar ceea ce nu stiu sau nu realizeaza ei e faptul ca nimic nu-mi iese de vreo cateva luni.De ce nu stiu?Pentru ca nu sunt foarte deschis in a-mi impartasi problemele cu cei din jur.Nu ma ajuta la nimic sa verbalizez.

-”Hai descarca-te..”

-Uraaaa!!!Asta inseamna ca daca stau 10 minute sa-ti explic ce am pe suflet in secunda in care am terminat toate vor disparea? Ca brusc nu voi mai fi good-luck-Chuck si toate fostele mele nu se vor marita cu urmatorul lasandu-ma pe mine sa balesc la fericirea lor? Ca o sa-mi dau seama daca sa-mi urmez visul pe care-l am de cand eram copil si o sa devin medic desi mi-ar fi imposibil sa ma intretin dintr-un salariu de rezident? Sau ca pot avea puterea sa aleg o cariera in farmaceutice in care sa fiu bine platit si sa nu raman cu regretul ca am lasat halatul pentru un costum? Sa pot sa am timpul pentru a lucra si a si termina facultatea? Sa pot sa-mi gasesc un job care sa-mi permita un program mai lejer pana-s toamna…orice…nu vreau neaparat sa fiu iar manager (ca deh, am fost si din ala-cea mai proasta alegere sa dai vrabia din mana pe cioara de pe gard). Ca mama se va simti brusc mai bine? Ca “prietenii” imi vor redeveni prieteni? Ca voi fi fericit?

Fuck off! Si pentru cultura voastra generala, o regula din psihoterapie spune clar ca : Daca iti faci interlocutorul sa-si deschida sufletul, incearca sa-i dai si niste directii…nu-l lasa cu toti demonii pe afara.Pe romaneste: “O sa fie bine” nu e nici de un real ajutor si nici indicat…

Uite ca am verbalizat…ce bine…Dar parca ceva s-a schimbat.Increderea in mine.Pentru ca numai eu pot sa rezolv tot.Recunosc, mi-ar placea sa simt pe cineva intr-adevar aproape in momentele astea.Dar nu e nimeni.Asa ca am avut ceva timp sa ma uit si-n oglinda.Iar pe langa spume la gura si flacari din nas pastrez o sclipire in ochi ca voi reusi sa trec peste tot.Intre timp, daca nu vreti sa stati aproape, sa-mi suportati post-urile  triste, dramatico-poetico-lacrimogeno-suparate, post-urile in care regret, in care-mi cer scuze, in care imi hiper-analizez starile sufletesti, sunteti poftiti sa cautati ceva mai superficial, mai usor de digerat, mai dulce…Iar daca v-a placut, scrieti-mi un mail, dati-va cu parerea si…mai poftiti si alta data.

Eşti mândră de sânii tăi?

Da? Foarte bine! Aşa si trebuie!

Nu??? De ce? Sunt prea mici? Sunt lăsaţi? Sunt… moi? Nu sunt deloc? Şi care e problema? Treaba cu 90-60-90 e doar în reviste, e doar pentru fotomodele, e doar pentru acele femei cărora mărimilea acestea deschid nişte uşi (vis-a-vis de profesie…sau nu).

Sunt mulţi bărbăţi pentru care nu contează forma, mărimea sau consistenţa. Cei ce spun “nu” unei femei doar pentru că are sânii nepotriviţi vor doar sex cu un standard, nu cu femeia respectivă.

Am avut parte de sâni de toate categoriile… şi nu pot spune că nevasta mea mi-ar plăcea să aibă sânii fix într-un anume fel. Ce e asta? O femeie ştie să fie frumoasă oricum. Sau ar trebui să ştie. Mă rog, aproape oricum. Dacă ar avea un picior mai scurt… nu ştiu cum ar putea ascunde chestia asta.

I-am spus unei femei care avea sânii relativ mici şi cu o formă uşor dubioasă că are sâni frumoşi. Şi nu am minţit-o. Aşa i-am văzut eu în momentul acela. S-a supărat pe mine crezînd că fac mişto, ea avînd un complex din cauza sânilor.

Multe femei au un complex din cauza asta… dar nu am văzut una care să zică… “ăştia sunt, iţi plac bine, nu-ţi plac… sănătate şi la gară!”

Am avut o femeie care avea sânii mari, uriaşi… şi iniţial m-am bucurat. uuu big boobs. Apoi să-mi dau seama că ei (sânii), nu influenţau cu nimic, nici nopţile de sex, nici relaţia de zi cu zi, nici nimic.

Din punctul meu de vedere, silicoanele s-au inventat doar pentru ca femeile să reuşească sa scape de anumite complexe. Şi pentru filmele porno. Văd diverse dive, cu ditamai ugerele (a se citi sânii ultra siliconaţi), şi automat, in sinea mea imi zic “fake“.

Aşa că, ladies, învăţaţi mai bine să fiţi mândre de sânii voştrii şi să ştiţi să îi purtaţi. Vedeţi aici că se poate.