
Da frate, sunt patetic…Recunosc cu mana pe inima.Si un pic ipocrit pe deasupra.De ce?Pai pentru ca atunci cand suntem disperati am apela la orice metoda numai sa nu fim singuri.Vezi cazul meu : sunt bolnav de aproape o saptamana si n-are cine sa-mi faca un ceai…o “supica”.Stiu, raspunsul vostru va veni prompt…Fa-ti dracu’ singur!
Nu-mi fac ma, nu-mi fac.Ca nu are acelasi gust daca nu-i facut de altcineva.Si aici vine si partea interesanta:in prima zi, ai fantezii cu supica adusa de cine stie ce super-wonder-woman ( poate-o fi si de la febra , recunosc ). In a doua , ar fi buna si aia adusa de tipa care-ti place , fie ea colega de la facultate sau vanzatoarea de la chioscu’ de unde-ti iei tigari in fiecare zi.In a treia , parca ar fi buna si aia facuta de femeia pe care ai refuzat-o acum o luna (pentru ca erai intr-o relatie , deh ).Dupa cateva zile de “agonie” si antibiotice , antiinflamatoare nesteroidiene si antitusive , supica e buna adusa si de fosta care tocmai i-ai dat papucii.Fie ca e vorba de cea care te-a facut sa strigi dupa ajutor centrului din Houston, sau de cea dinaintea ei ( s-o denumim generic “Protectoarea adevarului”…Thorr stie de ce
) , starea actuala te face sa uiti motivele despartirii.Adica sa devii ipocrit cu tine insuti!
Si asta e un lucru foarte periculos! Nicio stare nu scuza, sub nicio forma sa incepi sa dai sperante unor femei care poate ( sau sigur ) mai au sentimente pentru tine.Cum ar fi sa ma fi apucat sa dau telefoane: “draga protectoare a adevarului, inca mai cred ca esti imatura si ca vrei langa tine un tip care sa-ti sufle-n cur non-stop, dar inca mai am niste sentimente pentru tine…nu vrei sa vii sa-mi faci o supica?”As fi ipocrit sa spun ca nu m-am gandit la asta…febra aia te face sa te gandesti la cele mai tampite chestii…Dar nu am sunat…Mi-am facut singur supica si ceai, m-am automedicat si uite ca sunt pe picioare.
Ceea ce m-a frecat cel mai tare pe mine e ca mi-a venit in minte, chiar si pentru 10 minute pe zi, sa dau telefonul ala…sau sa am conversatia aia pe mess ( mai penal ).Ma simteam ca genul ala de “credincios” care se roaga numa cand are examen, sanse la promovare, sau o gagica noua in birou careia vrea sa i-o traga.Adica un ipocrit patetic.
Ma bucur totusi ca n-am facut-o…Stiu, e nasol, e foarte nasol sa n-aiba cine sa-ti faca o supica sau un ceiut cand esti bolnav.Sau sa n-aiba cine sa-ti spuna o vorba buna cand ai nevoie de ea.Sau sa te ia cineva in brate…Data viitoare cand va vor lipsi chestiile astea intrebati-va : Chiar vreau supica aia? Hai sa fim seriosi. Daca a fost o data acra si fara sare…n-o sa se schimbe acum…