
Mă întorc la un post mai vechi despre pauzele necesare funcţionării corecte ale psihicului nostru. Vorbeam atunci despre o tipă pe care am întâlnit-o o dată, într-un timing total nepotrivit. Dar cu care speram să mă mai întâlnesc. Şi ce să vezi? Ne-am întâlnit…
Şi a doua oară şi a treia oară… Şi într-o zi mă sună… “Ies mai devreme de la serviciu. Vrei să luăm prânzul amândoi?“. M-am trezit 10 ore mai târziu într-unul din cele mai romantice locuri… O cabană din creierii munţilor, într-o noapte cu lună plină şi ninsoare liniştită… Eeee, asta după ce a rămas fără benzină pe DN1, am fost nevoit să suport o vizită la o foarte bună prietenă de-a ei în Ploieşti (la care s-a oprit ca să-i ceară nişte haine de schimb… ca deh, eram spontani) şi am căutat 2 ore prin Braşov un anumit restaurant, pe care oricum nu l-am găsit.
Ajungem, ne cazăm şi intrăm la duş. Ca un gentleman, o las pe ea prima. Ea intră, iar eu dau drumu’ la TV. Şi stau… şi stau… şi se face vreo oră şi ceva şi ea nu mai ieşea din baie… Eu îngrijorat, mă gândesc să o întreb de sănătate… dar mă răzgândesc când aud mişcare prin baie. Într-un final apoteotic iese, cu un zâmbet mare pe faţă. Şi intru şi eu, încercând din curtoazie să stau cât mai mult (că deh, să nu se simtă fata prost că a stat o oră jumate la duş – tâmpit mai sunt). Ies şi mă aşez lânga ea pe pat. Ea, timidă… Eu… domn nu încerc nicio mişcare… şi când sunt aproape să o sărut începe să-mi povestească aproape plângând de imaginea bunicii ei (moartă de ceva vreme). Eu renunţ şi până la urmă ne culcăm. Dimineaţa, primul gând, se trezeşte şi mă sărută. Zic hopaaa… aseară vorbeai de fantome şi de orice prostie numai ca să eviţi momentul şi acum sari pe mine???
Nevermind… Şi uite aşa, de la o cafea de 5 ore, două săptămâni mai tarziu mă trezesc în ditamai relaţia… destul de încântat de maturitatea ei şi de modul în care priveşte lucrurile… Şi de aici începe circul… Prima noapte de dragoste întaia noapte de dezamăgire…
Eu, mândru de femeia înfiptă şi sigură pe ea, descopăr în intimitate un maaaare ghem de nesiguranţă, frustrări si frici… Că “ştii, eu am nevoie de mai mult timp ca să mă obişnuiesc cu intimitatea dintre noi doi, că evit să stau deasupra ca nu mă simt în regulă cu mine să fiu privită, că wow, se poate face şi chestia aia?” And i’m like : Whaaat? Jura-te ca asta se ascunde in spatele femeii puternice si desavarsite , care la 27 de ani a reusit atatea lucruri si a depasit atatea greutati?
Acuma las-o dracu’ . Iti e atat de usor sa-ti aduci haine de schimb si papuceii de la Etam la mine acasa “ca sa pot sa vin mai des pe la tine..” , iti e atat de usor sa faci planuri despre “meet the Fockers” si vacante impreuna !! Dar nu poti sa stai deasupra …Parca zici ca o puneam sa stea in cap..Incredibiiiiil!
Point being ( a nu-stiu-cata-oara ) : Va rog , va implor , fiti sincere cu voi si cu omul de langa . Nu e nimeni perfect si tre’ sa fii preeeea prost s-o astepti pe Mrs. Right…Si daca aveti tupeul sa intrati cu picioarele inainte in viata unui om , aveti tupeul sa lasati ipocrizia la usa.
P.S.:A propos , stiti ce-a facut ea in dus o ora jumate in noaptea aia?S-a epilat…”ca momentul a prins-o nepregatita si si-ar fi dorit foarte tare sa facem dragoste in acel loc atat de romantic…Dar frica de intimitate a fost mai puternica…” Give me a fuckin’ break…