Unele femei sunt proaste

Post scris un pic la nervi si cu o directie anume. De ce titlul nu este “Stiu o femeie care este proasta”? Pentru ca stiu ca mai sunt ca ea multe, doar ca nu le-am cunoscut pana acum. Ma rog nici sa nu le cunosc. Asta mi-a fost de ajuns.

Se intampla sa se gaseasca o tipa care sa stie despre mine niste chestii. Le stie pentru ca eu i-am permis sa le afle. De ce? Pentru ca nu ma interesa absolut deloc parerea ei, pentru ca am crezut ca e destul de matura incat sa nu o manance-n cur sa dea din gura.

M-am inselat, dragi cititori. A considerat ea ca sunt un “mincinos patologic” si ca ea este cea mai in masura sa ma faca sa platesc, sa fie ea bunul samaritean care sa elucideze toate misterele si aparatoarea celor buni.

Fata draga, ca sa nu zic proasta dracu’, invata sa-ti vezi doar de treburile tale.

Houston, we have a problem

OK. Recunosc, nu sunt în cea mai roz perioadă a vieţii mele. Trebuie să iau niste decizii destul de importante în viaţa mea şi e o perioadă dificilă din mai multe puncte de vedere. Şi ăsta e unul din momentele în care nu-mi place să fiu singur. Şi nu, nu am nevoie de o femeie lângă mine ca să-mi spună ce să fac. Nu sunt genul ăla de om. Problema e că dacă eşti prins în gândurile tale, iar soluţiile întârzie să ţi se arate, ai nevoie de 5 minute să te dai în spate, să te bucuri de moment şi apoi să sari înapoi în ele cu mintea limpede. Dar nu-mi pot da un time-out pentru a-mi aranja cărţile în bibliotecă. Stau cu ele aruncate pe jos şi citesc pe rând aceleaşi paragrafe din aceleaşi cărţi, într-o ciclitate obositoare. Căci nu mă tem să iau decizii, nu mi-e frică de necunoscut şi mai ales nu fac tragedie din orice.

Sunt doar obosit. Atât. Şi mi-ar plăcea să fie cineva lângă mine care să mă elimine din teren şi să mă ţina pe tuşă lângă ea vreo 5 minute. Să-mi zâmbească numai cum o femeie ştie, să mă privească cu subînteles şi să-mi dea drumul la joc. Am crezut că aseară e momentul ăsta… am ieşit cu o tipă la o cafea 5 ore, mă privea aşa cum aveam nevoie să fiu privit, vorbind atât de relaxată despre lecţiile pe care i le-a dat viaţa. Eram liniştit… până mi-am dat seama că ea la rândul ei, caută aceaşi pauză din jocul minţii ei. Aşa că la sfarşitul serii ne-am despărţit zâmbind rămânînd să stabilim momentul potrivit pentru următorul time-out. Şi asta e greu… Pentru că dacă această întâlnire a fost o pură coincidenţă a suprapunerilor, momentul oportun pentru a doua va fi greu de găsit.

Şi totuşi sper că ne vom mai întalni…

Răutate sau aşa sunt femeile?

Vorbesc cu o domnişoară pe net (după părerea mea mai e domnişoara doar în nas şi-n urechi, dar mă rog), şi imi zice această domnişoară că îi place să-şi tachineze prietenul just for fun, ca un joc şi să-l facă gelos. Dar el nu o tachineaza pe ea, stă cuminte la locul lui ca orice om normal. Pai, măi femeie, e frumos aşa ceva? Adică el te trateaza frumos, iţi oferă afecţiunea de care ai atâta nevoie, face pe partenerul perfect cu tine şi tu te joci? Păi e normal, e frumos? Aşa se construieşte o relaţie? Pun pariu că dacă s-ar juca şi el cu tine aşa, ai sări de cur in sus că e un infidel, că se uită după altele, că e un afemeiat şi tot tacamul.

Ăsta e un mare minus pe care-l văd la o femeie. Nu prea gândeşte ea că daca partenerul o vede aşa “flirtândă”, se va gândi că poate e o femeie cu un numar mic de kilograme (a se citi uşoară)? El de ce nu ar face aşa ceva? Ce? Poate te aştepţi ca prostu’ să încerce să te “re-câştige”? De ce? Pentru că tu te joci? Aş întelege acest joc când e de comun acord, tacit, fără alte repercursiuni. L-aş întelege atunci când ar exista încredere deplină, când ar ştii şi el că e un joc.

Balada Agatatului pe Net

Lars a vorbit in postul anterior despre “Internet dating”. Acum a aparut si o poezie din popor…

Va spun un lucru strict secret
M-am abonat la internet
In prima zi de stat pe chat
9 gagici am agatat

Si le-am chemat la 7 fix
La barul din cartierul X
Cand le-am zarit pe toate 9
Doamne, parc-am intrat la ZOO

Prima-i bruneta cu par drept
Pe maini, pe fatza si pe piept
Si m-a privit zimbind usor
Trantita intr-un carucior

A doua insa m-a uimit
Cu nasul ei cel ascutit
Putea sa taie castraveti
Dintr-un judetz in alt judetz

A treia mi-a rinjit cuminte
Cu gura fara nici un dinte
C-un jet de stropi s-a prezentat:
“Salut, sunt Silvia Scarlat”

A patra tipa cred c-avea
Vreo 4 tone si ceva
Din fusta-i stramta de nailon
Faceai trei huse la camion

Pe-a cincea n-o vedeam de loc
Doua grisine-n virf c-un smoc
Spre mine cand s-a indreptat
De la efort a lesinat

A sasea-i buna, ma incita
Insa de-a saptea e lipita
Vai ce mirifice fapturi
Trei maini, un ochi si doua guri

A opta arata beton
Proptita-n carja si-n baston
La 83 de ani si-un pic
Mi-a zis c-ar vrea sa-i fiu gagic

A noua tipa, dragii mei,
Te dizolvai in ochii ei
“Eu sunt Marina ” mi-a soptit
O noapte-ntreaga ne-am iubit

Acuma daca vreti sa stiti
De ce am ochii obositi
Si merg mai cracanat putin
Marina mea era… Marin!

Internet dating sau clubul grasilor anonimi…

Un sport atat de incitant si totusi care-ti poate aduce satisfactii foarte mari. Desi cateodata (mai mereu) afli ca socoteala de pe net nu se potriveste cu aia din targ… Si nu pot sa ma abtin sa nu exemplific. Se ia una bucata amorez internautic si una bucata femeie emotionally damaged careia ii e atat de frica de barbati reali incat isi cauta jumatatea pe net. Se amesteca bine prin intermediul unuia din cele 100 de site-uri adaugand mister si muuuulta vrajeala. Si sa nu uitam cele mai fotogenice poze.

Ea, absolventa de psihologie incearca sa intinda capcane incercand sa-si dea seama daca he’s the average asshole she has dated. El, baiat destept ii raspunde corect la toate intrebarile despre viata, femei si relatii. Toate bune… vorbesc pe mess si intr-o seara ploioasa se decid sa se intalneasca. El, galant ii ia umbrela si ii ofera bratul… apoi se intreaba de ce merg atat de in contra. Si descopera cu stupoare ca are un picior mai scurt. Si brusc fascinatia dispare fata de aceasta femeie. Toate discutiile despre Freud, beletristica si filmele lui Guy Ritchie isi pierd valoarea.

Ajung in bar… comanda doua cafele si lumina becului dezvaluie fetei gusa, cele vreo 6-8-10 kile in plus fata de poze… si-l buseste rasul… Vorbesc in continuare, ea sorbindu-l din priviri, el intrebandu-se ce dracu cauta acolo si cum sa scape mai repede.

Acum vorbind serios: cum dracu era sa-i zic “ai un picior mai scurt si 10 kile in plus” dupa ce m-am chinuit atat sa o fac sa aiba incredere in faptul ca nu-s the average guy. In plus, nu-mi place sa fiu nesimtit… dar imi place sa-mi complic viata. Asa ca in loc sa caut o iesire, am discutat cu ea vreo 4 ore despre ce-i place, unde vrea sa ajunga, ce a facut pana acum… Am dus-o acasa si in fata blocului ce sa vezi: prostia suprema. In loc sa plec sa-mi vad de treaba m-am aplecat si am sarutat-o simtindu-i si mustacioara-pana-corbului.

Apoi m-am facut ca ninge… pana intr-o seara cand m-a sunat sa ma intrebe de ce nu i-am dat niciun semn… Ce era sa-i zic? Pentru ca ai fost ipocrita si nu ai nici in clin nici in maneca cu imaginea pe care o afisezi? Ca esti cat un tanc si ai si un miiiic defect de care nu ai mentionat niciun cuvant in doua saptamani? NU. I-am spus doar ca m-am impacat cu fosta… poate e mai bine asa… pentru ca pana la urma nu-s your average guy si n-am vrut s-o pedepsesc pentru ca a pozat in ceva ce nu e.

Thorr:
Frate, ai avut ghinion. Daca ma gandesc la acea fata pe care am intalnit-o pe net… poate eram eu mic si prost, dar la fel ca si la tine nu s-a potrivit deloc asa cum s-a “prezentat” ea online. Era cu mult mai bine, mult mai deschisa, mai frumoasa si mai placuta. Good luck next time!

Respect

Luam urmatoarea situatie: ea este cu cineva. Eu ma bag pe sub pielea ei. Se intampla o noapte de sex. In loc sa ma bucur ca am avut parte de ea, sunt trist. De ce? Pentru ca nu mai am nici cel mai mic respect pentru ea. Daca a facut-o acum, poate o sa o mai faca si alta data si poate si cu alti precum mine. Ce fel de femeie este ea?

Sa o scuzam punand totul pe seama faptului ca este tanara si ca e momentul sa-si traiasca viata acum cat poate? Sau pur si simplu sa o privesc cu alti ochi? Cu acei ochi care zic: “Esti un om de nimic. Ti-ai tras-o cu mine si fraierul tau crede ca tu il iubesti!“.

O sa mai profit si alta data de pe urma ei, pentru ca ea imi place. Ma atrage sexual 100%. A reusit sa ma faca sa depasesc niste probleme ale mele alaturi de ea. De exemplu, frica mea de intuneric a disparut dupa ce ne-am pus-o in masina, in mijlocul noptii, in mijlocul padurii.

Dar niciodata nu o sa o mai vreau in viata mea ca jumatate.

Cat de greu e sa renunti?

Am o problema. O vreau din nou in viata mea. Chiar daca totul s-a terminat acum mai bine de 6 luni. Si nu a durat decat o luna totul. Mi-a dat papucii pentru un motiv pe care nici ea nu-l stie.

Mi-am dat seama ca nu merita osteneala, si cu toate asta parca as trece peste orice ca sa fiu din nou cu ea. Si ea cu mine. Oare sunt fraier? In trecut femeile se lasau greu cucerite. Li se facea ditamai curtea, pavata bine cu tot felul de atentii, cu demonstratii asupra contului din banca. Chimia intre cei doi nu conta. El tragea de ea, ea se lasa mai greu si asta era tot.

Acum nu mai e asa. Acum ori ne placem, ori nu ne placem. Pai si mie daca imi place mult de tine si tu nu prea stii ce vrei, cum facem? De ce sa nu-ti mai fac curte? De ce sa nu insist sa te cuceresc? De ce trebuie sa te lasi atat de greu convinsa de intentiile mele? Dumnezeu sa va mai inteleaga!

Nu am nimic de zis cu postul asta dar pur si simplu simteam nevoia sa ma descarc cumva.

The point of no return…

Mi-am dat seama de curand ca ma aflu intr-un punct in care incep sa inteleg cu ce se mananca o femeie… Problema e ca am ajuns de asemenea sa simt ca sunt foarte departe de a o intelege cu adevarat. Probabil pentru ca dupa atatea femei, atat de diferite, cu atatea laturi si comportamente imi dau seama ca ca sunt din ce in ce mai departe de ACEA femeie. Cu ale carei defecte pot trai, care ma poate lua asa cum sunt, cu totul. Pentru ca eu nu mai cred de mult in THE ONE, ci intr-o femeie matura, bine infipta in viata ei si foarte in control. Multi spun: “Exista ! Cunosc vreo cinci!“

Oare? Sau poate e genul care incearca sa supracompenseze niste complexe ale copilariei prin comportamentul tipic de manager-realizat-mananc_barbati_la_pranz-dar_sunt_singura_si_atat_de_goala_in_interior… Nu slabiciunea sexului opus ma enerveaza ci ipocrizia ambelor sexe, care incearca sa ascunda cat mai adanc ceea ce sunt cu adevarat… Mi s-ar parea mai simplu sa spui: asta sunt, imi placi, daca-ti plac bine, daca nu, pa. As innebuni! M-as indragosti pe loc… pentru ca as vedea in fata mea o femeie care este impacata cu ea… care se cunoaste si care are nevoie de ajutorul unui egal… nu se pierde in incercari repetate de a-si gasi o figura care sa-i tina loc de tata… sau de mama… sau de frate… sau de cine stie ce figura i-a provocat ei vreun damage emotional.

TOTI suntem emotionally damaged… diferentele dintre noi sunt metodele de coping cu situatiile respective si mai ales EFICIENTA LOR. Din cauza asta ma aflu in „the point of no return…” M-am impacat cu mine si cu tot ce e in spatele meu facand damage-ul emotional o parte din ceea ce sunt azi… acceptand faptul ca sunt produsul femeilor care au trecut prin viata mea. O data trecut pe partea asta, nu mai pot accepta sa ma intorc inapoi…

Dialog 01

Thorr: cum ti-a mers la intalnire?
Lars: avea un picior mai scurt.