I really hate her

Tocmai ce ma apucasem sa scriu un post despre generalitati si ma tot gandeam la experientele anterioare si imi venea in minte numai ea. Ea despre care am mai scris si aici si aici. A trecut ceva timp de cand nu am mai vorbit, si mai mult timp de cand nu ne-am mai vazut si si mai mult timp de cand nu am mai facut sex. De ce trebuie sexul mentionat neaparat? Pentru ca a fost genial inca de la inceput. Mi s-a mai intamplat sa ma ma acomodez repede sexual cu partenera, dar cu ea a fost pur si simplu insinctiv, natural si din prima. Sau poate doar juca teatru. Nu m-ar mira.

In fine, ideea este ca o urasc. Nu pentru ca ea a ales acest drum in care sa nu ne mai intalnim. Fiecare are dreptul sa faca ceea ce vrea si cum vrea si cu cine vrea. Nimeni nu-ti ingradeste aceste optiuni. O urasc pentru ca nu o pot uita. Pentru ca a fost atat de bine atunci, incat a ramas ca un ideal. Poate ar trebui sa-mi dau doua palme si sa trec mai departe. Dar sa trec mai departe unde? In ce directie? Pentru ca daca incerc sa privesc in alta parte, o vad tot pe ea in chipui fiecarei femei. De parca ar fi un dracusor undeva care tine mortis sa nu ma lase sa trec peste.

Pe de alta parte, Jolie spunea aici ca “Someday, someone is going to walk into your life and make you realize why it never worked out with anyone else”. Si atunci voi putea spune ca-s vindecat de cultul ei.

Houston, we have another problem…

Mă întorc la un post mai vechi despre pauzele necesare funcţionării corecte ale psihicului nostru. Vorbeam atunci despre o tipă pe care am întâlnit-o o dată, într-un timing total nepotrivit. Dar cu care speram să mă mai întâlnesc. Şi ce să vezi? Ne-am întâlnit…

Şi a doua oară şi a treia oară… Şi într-o zi mă sună… “Ies mai devreme de la serviciu. Vrei să luăm prânzul amândoi?“. M-am trezit 10 ore mai târziu într-unul din cele mai romantice locuri… O cabană din creierii munţilor, într-o noapte cu lună plină şi ninsoare liniştită… Eeee, asta după ce a rămas fără benzină pe DN1, am fost nevoit să suport o vizită la o foarte bună prietenă de-a ei în Ploieşti (la care s-a oprit ca să-i ceară nişte haine de schimb… ca deh, eram spontani) şi am căutat 2 ore prin Braşov un anumit restaurant, pe care oricum nu l-am găsit.

Ajungem, ne cazăm şi intrăm la duş. Ca un gentleman, o las pe ea prima. Ea intră, iar eu dau drumu’ la TV. Şi stau… şi stau… şi se face vreo oră şi ceva şi ea nu mai ieşea din baie… Eu îngrijorat, mă gândesc să o întreb de sănătate… dar mă răzgândesc când aud mişcare prin baie. Într-un final apoteotic iese, cu un zâmbet mare pe faţă. Şi intru şi eu, încercând din curtoazie să stau cât mai mult (că deh, să nu se simtă fata prost că a stat o oră jumate la duş – tâmpit mai sunt). Ies şi mă aşez lânga ea pe pat. Ea, timidă… Eu… domn nu încerc nicio mişcare… şi când sunt aproape să o sărut începe să-mi povestească aproape plângând de imaginea bunicii ei (moartă de ceva vreme). Eu renunţ şi până la urmă ne culcăm. Dimineaţa, primul gând, se trezeşte şi mă sărută. Zic hopaaa… aseară vorbeai de fantome şi de orice prostie numai ca să eviţi momentul şi acum sari pe mine???

Nevermind… Şi uite aşa, de la o cafea de 5 ore, două săptămâni mai tarziu mă trezesc în ditamai relaţia… destul de încântat de maturitatea ei şi de modul în care priveşte lucrurile… Şi de aici începe circul… Prima noapte de dragoste întaia noapte de dezamăgire…

Eu, mândru de femeia înfiptă şi sigură pe ea, descopăr în intimitate un maaaare ghem de nesiguranţă, frustrări si frici… Că “ştii, eu am nevoie de mai mult timp ca să mă obişnuiesc cu intimitatea dintre noi doi, că evit să stau deasupra ca nu mă simt în regulă cu mine să fiu privită, că wow, se poate face şi chestia aia?” And i’m like : Whaaat? Jura-te ca asta se ascunde in spatele femeii puternice si desavarsite , care la 27 de ani a reusit atatea lucruri si a depasit atatea greutati?

Acuma las-o dracu’ . Iti e atat de usor sa-ti aduci haine de schimb si papuceii de la Etam la mine acasa “ca sa pot sa vin mai des pe la tine..” , iti e atat de usor sa faci planuri despre “meet the Fockers” si vacante impreuna !! Dar nu poti sa stai deasupra …Parca zici ca o puneam sa stea in cap..Incredibiiiiil!

Point being ( a nu-stiu-cata-oara ) : Va rog , va implor , fiti sincere cu voi si cu omul de langa . Nu e nimeni perfect si tre’ sa fii preeeea prost s-o astepti pe Mrs. Right…Si daca aveti tupeul sa intrati cu picioarele inainte in viata unui om , aveti tupeul sa lasati ipocrizia la usa.

P.S.:A propos , stiti ce-a facut ea in dus o ora jumate in noaptea aia?S-a epilat…”ca momentul a prins-o nepregatita si si-ar fi dorit foarte tare sa facem dragoste in acel loc atat de romantic…Dar frica de intimitate a fost mai puternica…” Give me a fuckin’ break…

Sfat

Daca intalnesti o femeie frumoasa, cu ochi stralucitori, buze umede si care freamata din tot corpul…

Las-o in pace: are gripa!

Back to black….

Se marită… EA… A cerut-o… a acceptat… FUUUUUCCCCKKKK!!!!!

Iar eu ce am făcut? Am încercat să reacţionez cât se poate de frumos şi impasibil la aflarea veştii. Aş fi preferat să nu mă întâlnesc aseară cu singura prietenă comună. Aş da orice să nu fi aflat. M-a terminat… m-am dus acasă şi m-am făcut praştie… praf…

Au trecut doi ani de când ne-am despărţit. Un an şi vreo 8 luni de când am făcut cea mai mare idioţenie din viaţă. Aceea de a sta între două. La ce mă refer: am încercat să mă împac cu EA vreo 3 luni… De ziua ei i-am dat ultimul semn de viaţă şi apoi am cunoscut altă femeie. Mai frumoasă,  mai deşteaptă, mai senzuala… Ce ţi-e că a fost şi cea mai bună prietenă a mea din liceu (de care fusesem indrăgostit 4 ani şi pe care n-o mai văzusem de vreo 5). Imi era bine…

Şi a sunat EA… Să întrebe ce mai fac… şi eu ce am zis: bineeee, foarte bine! că e frumoasă şi deşteaptă… EA era tristă şi mă vroia înapoi. Nu era incântată de el şi-i era dor de mine. Şi înţelesese ce m-am chinuit atâtea luni să-i explic. Şi eu ce-am făcut? Ne-am întâlnit într-o seara la ea… a vorbit cu el… i-a închis telefonul spunâdu-i “şi eu” şi am făcut dragoste ca şi cum n-am fi fost nicio secundă despărţiţi… era totul la fel. 

Şi acest fapt… că era totul la fel… a fost luat ca ceva negativ şi am decis să ne vedem de vieţile noastre separat. Ne-am sărutat plângând şi am plecat acasă. Şi acum mai ştiu cum scârţâia uşa casei ei. Şi acum ştiu cât de greu mi-a fost să plec. Dar pana la urmă am făcut-o crezând că e decizia cea bună.

N-a fost. N-am încetat nicio secundă să o iubesc şi ce e şi mai trist e că nu cred că pot iubi altă femeie la fel… Din tot sufletul… necondiţionat… cu fiecare fărâmă a fiinţei mele… Aşa că EA a rămas cu el… fiind, după spusele ei “liniştită şi în siguranţă“. Niciodată nu a pronunţat cuvântul “fericita“. Şi acum îi devine soţie.

Iar eu… sunt deja la a treia relaţie “serioasă” după EA… Iubind cum şi cât pot… încercând… căutând… dăruind tot ce mi-a mai rămas… Dar recunosc că EA a fost ultima femeie pe care am iubit-o fără nici cea mai mică doză de pragmatism…

Aşa că nu-mi mai rămâne decât să-i urez: “Să fii fericită, Ursoaico… Ai grijă de tine… Şi-ţi multumesc… pentru tot ce mi-ai oferit vreodată!“

Unele femei sunt proaste

Post scris un pic la nervi si cu o directie anume. De ce titlul nu este “Stiu o femeie care este proasta”? Pentru ca stiu ca mai sunt ca ea multe, doar ca nu le-am cunoscut pana acum. Ma rog nici sa nu le cunosc. Asta mi-a fost de ajuns.

Se intampla sa se gaseasca o tipa care sa stie despre mine niste chestii. Le stie pentru ca eu i-am permis sa le afle. De ce? Pentru ca nu ma interesa absolut deloc parerea ei, pentru ca am crezut ca e destul de matura incat sa nu o manance-n cur sa dea din gura.

M-am inselat, dragi cititori. A considerat ea ca sunt un “mincinos patologic” si ca ea este cea mai in masura sa ma faca sa platesc, sa fie ea bunul samaritean care sa elucideze toate misterele si aparatoarea celor buni.

Fata draga, ca sa nu zic proasta dracu’, invata sa-ti vezi doar de treburile tale.

Houston, we have a problem

OK. Recunosc, nu sunt în cea mai roz perioadă a vieţii mele. Trebuie să iau niste decizii destul de importante în viaţa mea şi e o perioadă dificilă din mai multe puncte de vedere. Şi ăsta e unul din momentele în care nu-mi place să fiu singur. Şi nu, nu am nevoie de o femeie lângă mine ca să-mi spună ce să fac. Nu sunt genul ăla de om. Problema e că dacă eşti prins în gândurile tale, iar soluţiile întârzie să ţi se arate, ai nevoie de 5 minute să te dai în spate, să te bucuri de moment şi apoi să sari înapoi în ele cu mintea limpede. Dar nu-mi pot da un time-out pentru a-mi aranja cărţile în bibliotecă. Stau cu ele aruncate pe jos şi citesc pe rând aceleaşi paragrafe din aceleaşi cărţi, într-o ciclitate obositoare. Căci nu mă tem să iau decizii, nu mi-e frică de necunoscut şi mai ales nu fac tragedie din orice.

Sunt doar obosit. Atât. Şi mi-ar plăcea să fie cineva lângă mine care să mă elimine din teren şi să mă ţina pe tuşă lângă ea vreo 5 minute. Să-mi zâmbească numai cum o femeie ştie, să mă privească cu subînteles şi să-mi dea drumul la joc. Am crezut că aseară e momentul ăsta… am ieşit cu o tipă la o cafea 5 ore, mă privea aşa cum aveam nevoie să fiu privit, vorbind atât de relaxată despre lecţiile pe care i le-a dat viaţa. Eram liniştit… până mi-am dat seama că ea la rândul ei, caută aceaşi pauză din jocul minţii ei. Aşa că la sfarşitul serii ne-am despărţit zâmbind rămânînd să stabilim momentul potrivit pentru următorul time-out. Şi asta e greu… Pentru că dacă această întâlnire a fost o pură coincidenţă a suprapunerilor, momentul oportun pentru a doua va fi greu de găsit.

Şi totuşi sper că ne vom mai întalni…

Răutate sau aşa sunt femeile?

Vorbesc cu o domnişoară pe net (după părerea mea mai e domnişoara doar în nas şi-n urechi, dar mă rog), şi imi zice această domnişoară că îi place să-şi tachineze prietenul just for fun, ca un joc şi să-l facă gelos. Dar el nu o tachineaza pe ea, stă cuminte la locul lui ca orice om normal. Pai, măi femeie, e frumos aşa ceva? Adică el te trateaza frumos, iţi oferă afecţiunea de care ai atâta nevoie, face pe partenerul perfect cu tine şi tu te joci? Păi e normal, e frumos? Aşa se construieşte o relaţie? Pun pariu că dacă s-ar juca şi el cu tine aşa, ai sări de cur in sus că e un infidel, că se uită după altele, că e un afemeiat şi tot tacamul.

Ăsta e un mare minus pe care-l văd la o femeie. Nu prea gândeşte ea că daca partenerul o vede aşa “flirtândă”, se va gândi că poate e o femeie cu un numar mic de kilograme (a se citi uşoară)? El de ce nu ar face aşa ceva? Ce? Poate te aştepţi ca prostu’ să încerce să te “re-câştige”? De ce? Pentru că tu te joci? Aş întelege acest joc când e de comun acord, tacit, fără alte repercursiuni. L-aş întelege atunci când ar exista încredere deplină, când ar ştii şi el că e un joc.

Balada Agatatului pe Net

Lars a vorbit in postul anterior despre “Internet dating”. Acum a aparut si o poezie din popor…

Va spun un lucru strict secret
M-am abonat la internet
In prima zi de stat pe chat
9 gagici am agatat

Si le-am chemat la 7 fix
La barul din cartierul X
Cand le-am zarit pe toate 9
Doamne, parc-am intrat la ZOO

Prima-i bruneta cu par drept
Pe maini, pe fatza si pe piept
Si m-a privit zimbind usor
Trantita intr-un carucior

A doua insa m-a uimit
Cu nasul ei cel ascutit
Putea sa taie castraveti
Dintr-un judetz in alt judetz

A treia mi-a rinjit cuminte
Cu gura fara nici un dinte
C-un jet de stropi s-a prezentat:
“Salut, sunt Silvia Scarlat”

A patra tipa cred c-avea
Vreo 4 tone si ceva
Din fusta-i stramta de nailon
Faceai trei huse la camion

Pe-a cincea n-o vedeam de loc
Doua grisine-n virf c-un smoc
Spre mine cand s-a indreptat
De la efort a lesinat

A sasea-i buna, ma incita
Insa de-a saptea e lipita
Vai ce mirifice fapturi
Trei maini, un ochi si doua guri

A opta arata beton
Proptita-n carja si-n baston
La 83 de ani si-un pic
Mi-a zis c-ar vrea sa-i fiu gagic

A noua tipa, dragii mei,
Te dizolvai in ochii ei
“Eu sunt Marina ” mi-a soptit
O noapte-ntreaga ne-am iubit

Acuma daca vreti sa stiti
De ce am ochii obositi
Si merg mai cracanat putin
Marina mea era… Marin!

Internet dating sau clubul grasilor anonimi…

Un sport atat de incitant si totusi care-ti poate aduce satisfactii foarte mari. Desi cateodata (mai mereu) afli ca socoteala de pe net nu se potriveste cu aia din targ… Si nu pot sa ma abtin sa nu exemplific. Se ia una bucata amorez internautic si una bucata femeie emotionally damaged careia ii e atat de frica de barbati reali incat isi cauta jumatatea pe net. Se amesteca bine prin intermediul unuia din cele 100 de site-uri adaugand mister si muuuulta vrajeala. Si sa nu uitam cele mai fotogenice poze.

Ea, absolventa de psihologie incearca sa intinda capcane incercand sa-si dea seama daca he’s the average asshole she has dated. El, baiat destept ii raspunde corect la toate intrebarile despre viata, femei si relatii. Toate bune… vorbesc pe mess si intr-o seara ploioasa se decid sa se intalneasca. El, galant ii ia umbrela si ii ofera bratul… apoi se intreaba de ce merg atat de in contra. Si descopera cu stupoare ca are un picior mai scurt. Si brusc fascinatia dispare fata de aceasta femeie. Toate discutiile despre Freud, beletristica si filmele lui Guy Ritchie isi pierd valoarea.

Ajung in bar… comanda doua cafele si lumina becului dezvaluie fetei gusa, cele vreo 6-8-10 kile in plus fata de poze… si-l buseste rasul… Vorbesc in continuare, ea sorbindu-l din priviri, el intrebandu-se ce dracu cauta acolo si cum sa scape mai repede.

Acum vorbind serios: cum dracu era sa-i zic “ai un picior mai scurt si 10 kile in plus” dupa ce m-am chinuit atat sa o fac sa aiba incredere in faptul ca nu-s the average guy. In plus, nu-mi place sa fiu nesimtit… dar imi place sa-mi complic viata. Asa ca in loc sa caut o iesire, am discutat cu ea vreo 4 ore despre ce-i place, unde vrea sa ajunga, ce a facut pana acum… Am dus-o acasa si in fata blocului ce sa vezi: prostia suprema. In loc sa plec sa-mi vad de treaba m-am aplecat si am sarutat-o simtindu-i si mustacioara-pana-corbului.

Apoi m-am facut ca ninge… pana intr-o seara cand m-a sunat sa ma intrebe de ce nu i-am dat niciun semn… Ce era sa-i zic? Pentru ca ai fost ipocrita si nu ai nici in clin nici in maneca cu imaginea pe care o afisezi? Ca esti cat un tanc si ai si un miiiic defect de care nu ai mentionat niciun cuvant in doua saptamani? NU. I-am spus doar ca m-am impacat cu fosta… poate e mai bine asa… pentru ca pana la urma nu-s your average guy si n-am vrut s-o pedepsesc pentru ca a pozat in ceva ce nu e.

Thorr:
Frate, ai avut ghinion. Daca ma gandesc la acea fata pe care am intalnit-o pe net… poate eram eu mic si prost, dar la fel ca si la tine nu s-a potrivit deloc asa cum s-a “prezentat” ea online. Era cu mult mai bine, mult mai deschisa, mai frumoasa si mai placuta. Good luck next time!

Respect

Luam urmatoarea situatie: ea este cu cineva. Eu ma bag pe sub pielea ei. Se intampla o noapte de sex. In loc sa ma bucur ca am avut parte de ea, sunt trist. De ce? Pentru ca nu mai am nici cel mai mic respect pentru ea. Daca a facut-o acum, poate o sa o mai faca si alta data si poate si cu alti precum mine. Ce fel de femeie este ea?

Sa o scuzam punand totul pe seama faptului ca este tanara si ca e momentul sa-si traiasca viata acum cat poate? Sau pur si simplu sa o privesc cu alti ochi? Cu acei ochi care zic: “Esti un om de nimic. Ti-ai tras-o cu mine si fraierul tau crede ca tu il iubesti!“.

O sa mai profit si alta data de pe urma ei, pentru ca ea imi place. Ma atrage sexual 100%. A reusit sa ma faca sa depasesc niste probleme ale mele alaturi de ea. De exemplu, frica mea de intuneric a disparut dupa ce ne-am pus-o in masina, in mijlocul noptii, in mijlocul padurii.

Dar niciodata nu o sa o mai vreau in viata mea ca jumatate.