Principii (cine ar trebui sa cedeze?)

In seara asta am pacatuit, mi-am inselat prietena, am fost un nenorocit. Asta ar spune multe femei despre mine, si poate cativa barbati. Din punctul meu de vedere, doar am facut sex cu altcineva. Ma rog, nu despre asta e vorba. M-am intalnit cu femeia care ma are ca fuck buddie. Noi am fost candva impreuna, am ramas in relatii bune si acum ne vedem din ani in Pasti sa ne-o tragem. Nimic rau in asta. In teorie, suntem si buni prieteni, ne spunem multe lucruri, ne destainuim, ne spunem ce ne doare, etc. Treaba asta se intampla mai mult one way. Adica mai mult ea imi spune mie, eu o ascult. E o oarescare simbioza. In seara asta, ne propusesem o seara hard, carnala, futacioasa. Si incepe bine, daaar la un moment dat imi zice sa termin in ea. Mai iei pastile? Ea: Nu. Atunci nu se poate. Cum? De ce? Ca tre sa-mi vina, ca tin calendarul pe telefon, ca nu e niciun risc, etc, etc. Eu din principiu nu fac asa ceva. Si uite cum incepe discutia. Ca vai, ca nu ai incredere in mine, ca ne stim de atata timp si nu ti-am facut niciodata nicio problema si crezi ca ti-as face acum, ca am deja problemele mele si de un copil chiar n-am chef acum, etc, etc, etc.

Ok, eu am terminat (outside), ea nu. Si acum chiar se ofusca. Incerc sa-i explic ca am un principiu, ori pastile, ori prezervativ. Ea nu dom’le ca ea dorea sa termin in ea. Care-i diferenta? Oricum nu termina din atata lucru, oricum placerea ei nu atingea culmi nebanuite. Am incercat sa-i explic ca asa si pe din-colo, nu am avut sorti de izbanda.

S-a imbracat si a plecat. Eu am terminat, ea nu.

Sa nu creada acum cineva ca doar mi-am vazut interesul, nu. Am incercat pe cat am putut sa ii ofer placerea pentru care practic venise. Adica… orice mai putin sa termin in ea. Si slava Domnului, cam stiu ce trebuie sa fac. Dar, uite ca don’soara nu a fost multimita de eforturile mele si nici nu a vrut sa gaseasca alternative.

Si acum stau sa ma gandesc, cine ar fi trebuit sa cedeze? Pentru ca este clar ca a existat un soi de conflict de interese la mijloc. Oare cele doua parti isi dau seama ca poate ar trebui sa se puna si in locul celuilalt? Sa vada daca oare situatia nu se vede cumva altfel, diferit, fata de propria perceptie? Eu ma gandesc ca daca as fi avut eu un moft si ar fi trebuit sa ma lupt unui principiu, as fi cedat. Pur si simplu pentru faptul ca omul respectiv chiar crede intr-un principiu, tocmai d-aia ii si zice asa. Eu doar am un moft, de care oricum mi-e un soi de indiferent. Adica, nu se darama nimic daca nu se intampla. Dar, de ce sa renunt eu la un principiu, la o regula a mea, in care chiar cred si pe care o consider ca fiind pozitiva si care te apara de probleme belele, ca ea sa aiba o oarescare senzatie de… “implinire”? Sa-mi zica si mie cineva daca am gandit egoist…

---

---

Related posts:

I really hate her - Tocmai ce ma apucasem sa scriu un post despre generalitati si ma tot gandeam la...

Scooby late night snacks - Nici nu stiu de unde sa incep... nici nu stiu de ce stau la 2...

Fi-mi-ar patetismu’ de ras… -  Da frate, sunt patetic...Recunosc cu mana pe inima.Si un pic ipocrit pe deasupra.De ce?Pai pentru...

And the verdict is… -  S-a rezolvat..nu se poate:)) Nu ma uimeste foarte tare schema asta...Toata lumea stie ca interesul unei...

Femeia vulnerabila -  Fereste-te de ea ca oricum ai da-o (lua-o) ai de pierdut. Adica? Hai sa o luam...