Sandstorm of serenity

Asta traiesc de vreo zece zile incoace…o furtuna de nisip care m-a trezit la viata.Care m-a facut sa zambesc si care a reusit sa ma traga in spate cateva momente dandu-mi energia sa fac tot asa cum as fi vrut sa fac.

Totul a inceput cu un simpla intrebare de la Thorr: Cineva vrea sa te cunoasca..Vrei sa iesi cu ea? Ce era sa zic? Nu? Asa ca m-am pregatit psihologic pentru un blind date care, din propria experienta credeam ca va ajunge in mod sigur un post pe blog la capitolul “despre celelalte”.Aveam pana si un titlu: “exit strategies for dummies”. Asta pentru ca ma asteptam la un fiasco total…

S-a dovedit a fi o seara foarte lunga in care pe rand am trecut de la circumspect la interesat trecand prin mirat, admirativ, zambitor…si alte vreo 20 de stari pe care nu le pot descrie aici.Iar seara s-a terminat la vreo 5 dimineata realizand ca am stat de vorba vreo 8 ore si ca tot mai vreau…sa aflu, sa o cunosc, sa fiu langa ea.Asa ca am iesit si a doua si a treia oara, pana cand m-am trezit uimit intr-o stare de liniste si calm.Brusc rotitele din capul meu s-au oprit si soriceii de pe ele sorbeau incet dintr-un cocktail fascinati de femeia de langa.Nu ma bazaia nimic in capul meu, nu imi mai era frica, nu ma mai simteam singur.Avea sens si se potrivea ca o manusa starii mele de spirit…revelatiilor si concluziilor psihoterapeutice la care ma chinuisem atata timp sa ajung.Si e atat de usor…

Apoi, weekend-ul…am plecat amandoi la mare, in Vama.O statiune pe care n-am avut niciodata ocazia sa o vad sau sa o simt pe pielea mea.Nu intelegeam spiritul ei sau ceea ce-ti poate oferi.Si nu eram pregatit pentru trip-ul mental pe care urma sa-l traiesc.M-am trezit pe plaja, intr-o liniste fantastica, privind o mare atat de calma, cu un soare atat de bland…Nu mai simtisem niciodata asta.Pur si simplu nu-mi amintesc cand am fost ultima oara atat de…amortit, de relaxat.Nu simteam obligatia niciunui cuvant, totul se intelegea de la sine si totul avea sens.Toata lupta mea si toate bataliile considerate pierdute…toate autopsiile mentale facute in ultimii ani.

Si a venit seara: un dus si inapoi pe plaja, la Stuf.Muzica buna, dar cunoscuta din Club A sau Expirat.Oameni de toate felurile care se simteau bine.Nimic deosebit…Pana a inceput vantul.O furtuna de nisip cum rar vezi la mare, un vant de te lua pe sus.Dar nimeni nu s-a miscat…Toata lumea, inclusiv eu, isi bea berea in continuare si dansa.Pur si simplu lasai capul pe spate si lasai vantul sa te bata.Parca eram pe alta planeta.Era ceva greu de descris in cuvinte, o stare semi-halucinogena care iti cuprindea tot corpul.Era liniste.Dupa mult timp.Asta era: o furtuna de liniste…

Care continua si acum.Merge si nu trebuie impinsa sau trasa, nu cere de mancare sau explicatii interminabile.M-am intors in Bucuresti si am rezolvat tot…Am gasit din neant posibilitatea sa practic ceea ce am visat si sa am parte totusi si de o viata decenta.Asa ca in vreo 8-10 luni voi spune “auf wiedersehen”  … Plec, dar furtuna de liniste o iau cu mine.

---

---

Related posts:

Guess who? - In primul rand vreau sa-mi cer scuze celor care ne citeau pentru aceasta perioada de...

And the verdict is… -  S-a rezolvat..nu se poate:)) Nu ma uimeste foarte tare schema asta...Toata lumea stie ca interesul unei...